Gri

Vreau o zi albastră, plină, fără ceaţă, cu lumină...vreau zăpadă

A început să miroase a iarnă afară şi iarna aduce...sesiune :(( . Zilele astea mi-am adus aminte de liniştea de anul trecut în timpul sesiunii şi de atmosfera aceea de "mers în vârful picioarelor" care se creează... Îmi plăce perioada aia pentru simplul motiv că la sfârşitul ei se vede pentru ce am pierdut nopţile, cu pepsi lângă mine şi cărţile în braţe :).

Îmi place viaţa de student şi mi-aş dori să mai rămân puţin în timpul ăsta, să mai rămân copil, să stau fără griji şi să visez... Abia când ajungi aici, într-un oraş al nimănui şi al tuturor, abia acum îţi dai seama cât de mult contează micile gesturi. Abia acum realizezi cât de importantă era mama acasă... Găseai mâncarea gata de fiecare dată când veneai de la scoală şi mai găseai şi-o bucată de ciocolată, dintr-aia cu alune şi stafide de care îţi plăcea ţie. O, acum pretuiesti mai mult ca niciodată borşul mamei, care te forţa mereu să îl mănânci înainte de friptură... Acum ştii cam câte griji avea mama ta.

Vă spun vouă, tuturor celor care citesc aceste rânduri, mai rămâneţi copii pentru o clipă, într-o zi mohorata când cineva va oferă o floare sau ceva mărunt care vă place vouă...Mai rămâneţi copii, căci acum aveţi tot timpul din lume să visaţi, să zburaţi, să fiţi liberi de constrângerile exterioare...

Într-o eră a vitezei, opriţi-vă o clipă şi uitaţi-vă la cer şi la stolul de păsări ce se pierde în depărtare. Cât aş vrea să fiu acum mică, o mogâldeaţă de om cu ochi albaştri şi păr de răţuşcă...să număr buburuzele, să alerg porumbeii şi să mângâi toate mâţele din faţa blocului. Cât aş vrea ca timpul să nu treacă aşa, pentru că undeva, în interiorul meu sufletul meu a rămas acelaşi, se mai îmbogăţeşte, poate, dar nu îmbătrâneşte.

O parte din mine va rămâne întotdeauna copil.(mulţumesc că mi-ai adus aminte, bb:*).