Lacrima ploii

Plouă timid...
Mii de mărgăritare spală durerea cerului. Natura plânge ca o fată mare închisă în camera ei. Sclipiri de viaţă împrăştie bolta oţelită pe întreg cuprinsul.
Din ochii infinitului curg şiroaie dulci de lacrimi amare...Salcia despletită îşi pleacă mâhnită creştetul, primind cu durere mărturisirea cerului. Cu fulgere tăioase îşi scrie Dumnezeu numele pe norii plumburii. Tună...Văzduhul îşi spune povestea tristă, descărcându-şi tăcerea.
Din adâncul înaltului nepătruns lucesc crâmpeie de inspiraţie. Adânc suspină firea, învăluindu-se într-o tristeţe moartă. Plăpânde flori înmiresmate îndulcesc durerea naturii. În aerul împrospătat se simt miresme îmbătătoare... De la geamul mohorât privesc natura întristată. Sufletul firii îşi spune cuvântul. Doare...şi e greu s-ascult! Păsărele mii stau zgribulite în tristeţea vieţii. E frig, atât de frig...
O rază suavă mângâie natura, înduioşându-se de durerea ei. Dar norii suri o ceartă şi o-nghit degrabă. Un fulger orbitor luminează întristarea. Prin natura oxidată de durere vezi tristeţea ce te sufocă. Respiri cu greu mâhnirea firii. E un miros amar şi întristat. Pluteşti pe-un val de deprimare ce te îneacă încetu-cu-încetu. Vrei să scapi, dar n-ai putere.
De ce plânge firea? Nu găseşti răspuns. Căzut în butoiul cu melancolie îţi aduci aminte de vremurile frumoase, când viaţa era comoara-ţi cea mai de preţ! Acum te laşi cuprins de tristeţea ce te înconjoară. Şi plângi...Plângi durerea naturii, plângi cu ea întristarea.

Se risipesc de pe nemărginitul văzduh norii suri. Prima rază de soare aduce lumină dulce întristării. Mulţimile de culori îţi aduc zâmbetul pe buze. A încetat! Natura nu mai plânge! Ce bucurie!
Trilurile zglobii ale păsărelelor îţi inundă sufletul! În aerul purificat plutesc miresme ale florilor . Te simţi alt om. La geamul luminat o rândunică te salută! Durerea nu te mai atinge! Eşti fericit de fericirea firii!
Salcia blândă alină vioaie durerea...
Îţi vine să zburzi de fericire! Natura îşi reia cursul. E atât de cald! E cald şi în suflet. Zâmbeşte la tine o floare de crin.
Norii grei şi plumburii se duc...se duc departe.
-I-am învins! Da, i-am învins!

13 februarie 2002

Zi de februarie...

zi ciudată, plina de impresii.Am descoperit că mai există speranţă! nu am mai scris de mult, dar azi cu ceţa şi cu soarele, alternând în schimbare cuvintele se leagă şi am evadat din mine în poezia vieţii.

şi ce dacă nimeni nu mă vede şi ce dacă timpul mă îneacă...eu voi fi invizibilul spirit ce prin voi o să treacă dincolo. moliciunea mea dă să mă sustragă, rezist cu greu şi aştept ca timpul să treacă.

încă un examen, dar sufletul meu deja zburdă ca liber...şi mă întreb cât de absolută e libertatea? fiinţa mea se zbate între a învăţa inutilităţi şi a-şi descoperi noi laturi.

va trece încă un examen şi mintea mea va refuza atunci orice interacţiune. de ce inspiraţia vine doar când nu ai timp de ea? de ce mă constrânge societatea să trăiesc aşa...de ce ai nevoie de ban ca să exişti între oameni şi alături de ei?

Gri

Vreau o zi albastră, plină, fără ceaţă, cu lumină...vreau zăpadă

A început să miroase a iarnă afară şi iarna aduce...sesiune :(( . Zilele astea mi-am adus aminte de liniştea de anul trecut în timpul sesiunii şi de atmosfera aceea de "mers în vârful picioarelor" care se creează... Îmi plăce perioada aia pentru simplul motiv că la sfârşitul ei se vede pentru ce am pierdut nopţile, cu pepsi lângă mine şi cărţile în braţe :).

Îmi place viaţa de student şi mi-aş dori să mai rămân puţin în timpul ăsta, să mai rămân copil, să stau fără griji şi să visez... Abia când ajungi aici, într-un oraş al nimănui şi al tuturor, abia acum îţi dai seama cât de mult contează micile gesturi. Abia acum realizezi cât de importantă era mama acasă... Găseai mâncarea gata de fiecare dată când veneai de la scoală şi mai găseai şi-o bucată de ciocolată, dintr-aia cu alune şi stafide de care îţi plăcea ţie. O, acum pretuiesti mai mult ca niciodată borşul mamei, care te forţa mereu să îl mănânci înainte de friptură... Acum ştii cam câte griji avea mama ta.

Vă spun vouă, tuturor celor care citesc aceste rânduri, mai rămâneţi copii pentru o clipă, într-o zi mohorata când cineva va oferă o floare sau ceva mărunt care vă place vouă...Mai rămâneţi copii, căci acum aveţi tot timpul din lume să visaţi, să zburaţi, să fiţi liberi de constrângerile exterioare...

Într-o eră a vitezei, opriţi-vă o clipă şi uitaţi-vă la cer şi la stolul de păsări ce se pierde în depărtare. Cât aş vrea să fiu acum mică, o mogâldeaţă de om cu ochi albaştri şi păr de răţuşcă...să număr buburuzele, să alerg porumbeii şi să mângâi toate mâţele din faţa blocului. Cât aş vrea ca timpul să nu treacă aşa, pentru că undeva, în interiorul meu sufletul meu a rămas acelaşi, se mai îmbogăţeşte, poate, dar nu îmbătrâneşte.

O parte din mine va rămâne întotdeauna copil.(mulţumesc că mi-ai adus aminte, bb:*).

Rain, sadness and joy

somn.scartait.scara.papuci.microunde.treaza.baie.
mancare.net.probabilitati.net.haine.ploaie.drum.
metrou.gara.ploaie.frig.tristete.uda.ploaie.ore.
masini.ploaie.freak.ploaie.masina.rosie.geanta.grea.
ploaie.mana.mobil.ploaie.mana.stop.ploaie.mana.
stop.metrou.mana.nene.amabil.cartela.multumesc.
intru.mana.metrou.privire.ploaie.mana.drum.camin.
spatele.acasa.prajitura.surpriza.ciocolata.frigider.
net.relaxare

"Nu am chef azi..."

Te-ai trezit vreodata cu dorinta de a dormi si doar atat?Azi nu am chef de nimic ascult Vama Veche si Lake of Tears si vreau sa ma inec intr-o melancolie lunga. Azi vreau sa fiu singura, dar camera imi sta in coasta...Vreau sa urlu, sa visez si sa prind stelele d coada...vreau.