joi, 13 decembrie 2007

fatigue

SCN-ul în faţa mea strigă să rezolv problema...Corpul meu răspunde greu semnalelor de orice fel din jurul meu. O dată aşezată p scaun, mă cuprinde o moleşeală dulce care strigă sooooooooomn... dar mintea mea spune cu totul altceva. Ciudat că ceva ce îmi aparţine nu mă ascultă...şi ajung să ascult eu de acest c.e.v.a. şi voi deveni roabă a instinctului primitiv-somnul.
o viaţă o am şi pe aia o dorm :D....and i love it.

luni, 10 decembrie 2007

Gri

Vreau o zi albastră, plină, fără ceaţă, cu lumină...vreau zăpadă

A început să miroase a iarnă afară şi iarna aduce...sesiune :(( . Zilele astea mi-am adus aminte de liniştea de anul trecut în timpul sesiunii şi de atmosfera aceea de "mers în vârful picioarelor" care se creează... Îmi plăce perioada aia pentru simplul motiv că la sfârşitul ei se vede pentru ce am pierdut nopţile, cu pepsi lângă mine şi cărţile în braţe :).

Îmi place viaţa de student şi mi-aş dori să mai rămân puţin în timpul ăsta, să mai rămân copil, să stau fără griji şi să visez... Abia când ajungi aici, într-un oraş al nimănui şi al tuturor, abia acum îţi dai seama cât de mult contează micile gesturi. Abia acum realizezi cât de importantă era mama acasă... Găseai mâncarea gata de fiecare dată când veneai de la scoală şi mai găseai şi-o bucată de ciocolată, dintr-aia cu alune şi stafide de care îţi plăcea ţie. O, acum pretuiesti mai mult ca niciodată borşul mamei, care te forţa mereu să îl mănânci înainte de friptură... Acum ştii cam câte griji avea mama ta.

Vă spun vouă, tuturor celor care citesc aceste rânduri, mai rămâneţi copii pentru o clipă, într-o zi mohorata când cineva va oferă o floare sau ceva mărunt care vă place vouă...Mai rămâneţi copii, căci acum aveţi tot timpul din lume să visaţi, să zburaţi, să fiţi liberi de constrângerile exterioare...

Într-o eră a vitezei, opriţi-vă o clipă şi uitaţi-vă la cer şi la stolul de păsări ce se pierde în depărtare. Cât aş vrea să fiu acum mică, o mogâldeaţă de om cu ochi albaştri şi păr de răţuşcă...să număr buburuzele, să alerg porumbeii şi să mângâi toate mâţele din faţa blocului. Cât aş vrea ca timpul să nu treacă aşa, pentru că undeva, în interiorul meu sufletul meu a rămas acelaşi, se mai îmbogăţeşte, poate, dar nu îmbătrâneşte.

O parte din mine va rămâne întotdeauna copil.(mulţumesc că mi-ai adus aminte, bb:*).

miercuri, 5 decembrie 2007

Rain, sadness and joy

somn.scartait.scara.papuci.microunde.treaza.baie.
mancare.net.probabilitati.net.haine.ploaie.drum.
metrou.gara.ploaie.frig.tristete.uda.ploaie.ore.
masini.ploaie.freak.ploaie.masina.rosie.geanta.grea.
ploaie.mana.mobil.ploaie.mana.stop.ploaie.mana.
stop.metrou.mana.nene.amabil.cartela.multumesc.
intru.mana.metrou.privire.ploaie.mana.drum.camin.
spatele.acasa.prajitura.surpriza.ciocolata.frigider.
net.relaxare

The tree 2

This happened yesterday...
I was on my way going somewhere when...Cea mai ciudata chestie pe care am vazut-o ieri: Ploua si peste tot era doar mazga si oameni zgribuliti. Mie chiar imi placea vremea...ma duc sa-mi iau niste cd-uri si in drumul meu dau peste un nene care statea si se holba la un plop...i said ok, poate asteapta p cineva, din instinct mi-am intors privirea in spate si l-am vazut uitandu-se peste umar la mine...freak. Ok, ma duc sa-mi iau cd-uri si cand ma intorc, p acelasi drum, in acelasi loc, pe cine crezi ca gasesc: the freak! era exact in acelasi loc, intors cu fata spre copac si se holba la fel la el...trecuse oricum ceva timp de cand il vazusem prima data...
It's sad, u know? Sa ajungi la o varsta la care sa nu mai gasesti alta satisfactie decat sa te uiti la un plop, intr-o zi ploioasa...it's sad, i tell u.

marți, 4 decembrie 2007

"Nu am chef azi..."

Te-ai trezit vreodata cu dorinta de a dormi si doar atat?Azi nu am chef de nimic ascult Vama Veche si Lake of Tears si vreau sa ma inec intr-o melancolie lunga. Azi vreau sa fiu singura, dar camera imi sta in coasta...Vreau sa urlu, sa visez si sa prind stelele d coada...vreau.

duminică, 2 decembrie 2007

The tree

Intr-o sambata, pe la 18.30 toata lumea din Bucuresti se grabea.Unde oare si de ce n.... dau toti peste tine?! I mean wtf, mate? Intri intr-un metrou supraincarcat, care merge cu 2 cm/s, si simti in spatele tau cum ceva te ia pe sus si te striveste de restul oamenilor adunati acolo din acelasi motiv ca si tine...To see The tree! Yey! si cand te bucurai si tu ca vei petrece o seara impreuna cu prietenii, ceva venind din piciorul pe care nu ti-l mai simti te face sa ai indoieli...

Dar in sfarsit o voce: "Urmeaza statia: Piata Unirii" si ies multumita ca inca mai sunt intreaga si nu m-a facut nimeni la buzunare. Apoi urmeaza asteptarea...bineinteles ca toata marea aia de oameni vrea sa urce scarile si, ca si cum n-ar fi de-ajuns, mai vine un metrou...tot la fel de full!
Reusesc sa ies din marea de oameni si ma strecor intr-un colt unde imi astept prietenul...timpul trece si se face 19 si baiatul meu nu mai ajunge...ma uit ingrijorata spre 32 care inainteaza cu greu pentru ca acum toata strada e trecere de pietoni :) Astept in frig sperand ca vor mai intarzia in de-ajuns ca bb al meu sa ajunga sa-l vada cand se aprinde. Am suportat destule plansete de bebelusi si de copii rasfatati ai caror parinti ii intrebau pe un ton rastit:"Ce-ai mai copile?Ce vrei?"de parca inghesuiala aia si frigul n-ar fi fost de-ajuns ca saracul micut, care si-asa nu intelege ce se intampla, sa isi piarda rapid interesul!

Dar uite si pe bb meu! a ajuns :x chiar inainte de event!:Dce bine! era ca intr-un film de-ala de-l vezi pe la tv cu fata care asteapta si el care alearga printre masini, grabit sa ajunga sa o tina in brate 4 the big event... sweeeeeeet.

A fost misto...focuri de artificii, luminite multe si dureri de gat:D. Dar a meritat efortul...
And now...a new problem: How do i get home?! totu' era gata...s-a aprins bradu and still toata lumea mai era acolo! desi se pornise un flux de oameni in toate partile, pareau mai mult ca se invart in cerc, decat ca eliberau zona. Si asa am mers noi pe jos pana in Rahova, facand din toata strada calea noastra...in drum vedeam tramvaiele blocate unul dupa altul...

That was 1 decembrie in Bucuresti.

sâmbătă, 1 decembrie 2007

"Fiecare are calea sa, in dimineata sa..."

Te trezeste soarele intr-o dimineata de iarna, ce seamana mai mult cu o toamna tarzie...Resetezi alarma(de 2 ori :P) pentru ca e dimineata...si seara a fost lunga...astazi santierul e gol si e 1 decembrie.Bucurosi ca suntem romani in Romania:). Stai juma' de zi cu ochii in PC si pierzi vremea din lene de a te apuca de lucruri cu adevarat importante...si te trezesti visand...intr-o zi vei avea destul timp pentru tine, pentru somn, pentru visarea in sine...destul timp sa creezi, sa devii cunoscut in marea de necunoscut...dar azi suntem toti patrioti...si ce conteaza?Tie nu-ti pasa..Vrei doar sa te intinzi in patul tau, intr-o camera goala, sa privesti pe fereastra si sa visezi...

Astazi e o zi a ta, in felul ei...o zi de hoinareala, o zi de fericire...o zi in care iti privesti mainile stravezii si realizezi ca intr-o astfel de zi va ramane doar amintirea mainilor tale in mintea cuiva, in inima cuiva...si daca asta se va intampla, pleci fericit in necunoscut.

Astazi iti vezi numele scris undeva si incerci sa-ti amintesti: unde oare l-am mai vazut?!...te descoperi ciudat, mic, nevazut...

Iesi pe balconul stramt al caminului si te izbeste in fata...linistea. Iti pare ca orasul doarme, dar e la fel de viu ca si pana acum, e la fel de plin...la fel. Orasul e acelasi...doar oamenii din el se duc...uitand de tine, uiti de ei.