tag:blogger.com,1999:blog-37945789024854957742024-03-13T18:04:09.535+02:00Alb în creiona.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.comBlogger59125tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-19302748467810307782009-12-17T09:25:00.002+02:002010-04-15T09:31:44.866+03:00GolRupi din mine ca şi cum ai rupe dintr-o pită caldă, sfâşiind cu nesaţ pan' ce rămâne doar coaja, fărâmă a unui întreg. Rupi din mine şi loveşti cu sete înarmat cu ale tale idei...Bătăi de cuvinte mă fac să mă chircesc, ca un bătrân cu oase fragile. Rupi din mine şi îmi spui că nu înţelegi de ce-mi lipseşte o bucată şi am sufletul ciunt.a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-9350372706416715282009-10-17T13:17:00.001+03:002009-11-07T11:27:04.705+02:00Mirona - Cella SerghiCella Serghi...un nume pe care l-am cunoscut abia în momentul în care cei de la Jurnalul au inclus cartea în colecţie. După ce am terminat Mirona, m-am întrebat cum de n-am auzit de Cella Serghi în liceu, de ce nu am studiat nici un roman al ei? <br />Lectura a fost placută şi m-a impresionat poate mai mult faptul că e scrisă de o femeie. Până să citesc Mirona, aveam senzaţia că geniul scriitoricesc e prin definiţie masculin. Nu ridic pe Cella Serghi la rang de geniu, dar pot spune că am rămas marcată de talentul ei. Lectura a curs uşor, fără pagini cu descrieri lungi şi obositoare pe care ai impulsul să le sari. Iniţial am avut senzaţia de atmosferă călinesciană, întâlnită în Enigma Otiliei, însă Mirona se concentrează pe căutarea bunicii Fana de către protagonistă şi preocuparea sa de a scrie un roman. Dorinţa Mironei de a deveni scriitoare, publicându-şi prima carte, mi-a apropiat-o şi probabil a ridicat-o pe Cella Serghi în ochii mei. În ultimul timp citesc despre personaje care vor să scrie sau mărturii ale scriitorilor [Romanul adolescentului miop, Creaţie şi morală].<br />Înglobând munca a 10 ani, romanul Cellei Serghi abordează tema regăsirii feminine şi evocă amintiri din razboi, ilustrând cu naturaleţe experienţa Mironei la Paris în anii studenţiei şi apoi în Micul Paris, revenită lângă parinţi din lipsa susţinerii financiare. Iubirea nu lipseşte din roman, însă destinul feminin parcă nu se centrează în jurul ei, ci caută cu pasiune împlinirea profesională. Mirona caută să devină scriitoare şi experimentează între timp emoţii şi situaţii care trezesc simpatie pentru modul în care ea reacţionează.<br />Nota: 9/10 <br />p.s.:da, aş recomanda-o tuturora.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-64354326427824566412009-10-03T11:09:00.002+03:002009-10-17T12:41:07.734+03:00Despre dependenţă, lene şi alţi demoniI’m an addict. Nu contează că e soare afară sau de e frig, nu mi-e foame, nu mi-e sete atât timp cât am sursa dependenţei mele aproape. I’m a tv series addict. Dacă nu e lenea care mă ţintuieşte în faţa monitorului, atunci e dorinţa de a vedea următorul episod – dependenţa. Şi aşa pot digera un întreg sezon într-o zi, chiar dacă examenele de master bat la uşă. Îmi spun de nenumărate ori: “un episod şi gata”, dar odată alimentată, foamea de următorul mă roade, cerându-şi drepturile iar şi iar şi iar... E o chestiune de voinţă. Ca atunci când îţi propui să ieşi la alergat dimineaţa, sau să nu mai mănânci fast-food. Dacă ai noroc, te ţii de treabă o dată, de doua ori, dar apoi se instalează leeeeneaaaaaaaaa. Te simţi vinovat că pierzi atâta timp în faţa monitorului, când ai putea face o sumedenie de lucruri mult mai utile, însă timpul ăla trece aşa plăcut încât nu-ţi vine să te desprinzi din scaun/pat şi-ţi spui că pentru celelalte “şi mâine e o zi”. Mi s-a întâmplat cu Grey’s Anatomy, Bleach, Naruto, MD. House, Private Practice and now Friends.Toate cele 10 sezoane. Mi-a rămas un gust amar, dându-mi seama că, în realitate, nu poţi avea un cerc de prieteni atât de eterogen care totuşi să se închege şi care să-ţi fie mereu alături. Poţi cel mult găsi prieteni pentru diversele preocupări care-ţi bântuie mintea, sufletul, trupul. Dar când încerci să-i aduci în acelaşi anturaj, să-i faci să se cunoască, să devină prieteni între ei, te loveşti de un soi de reticenţă pe care cu greu ţi-o explici. Adevărul e că suntem exclusivişti. Judecăm, cântărim şi măsurăm pe orice individ nou cu care intrăm în contact şi uneori greşim...a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-39479410076401974902009-06-19T23:50:00.003+03:002009-06-23T18:43:13.943+03:00Simţind teii în floare<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 10"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 10"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5Cinaf%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-no-proof:yes;} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman";} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal"><span style="">12-13 iunie
<br /></span></p><p class="MsoNormal"><span style="">Timp de o săptămână tot Bucure</span><span lang="RO">ş</span><span style="">tiul a mirosit a flori de tei, de parcă ploaia a spălat oraşul ăsta şi cu fiecare strop de apă a aşternut peste el perdeaua plină de mirosul hipnotic al teilor. De când ieşeam pe balcon până-ajungeam iar acasă, după hoinăreala zilnică, nările mele erau în extaz. Chiar şi din colţul mahalalei puturoase se răspândea izul ameţitor. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="">A venit ziua de absolvire şi nările mele parcă săltau într-un dans nebun...Mă purtau departe, într-un tărâm al viselor împlinite şi eu mă pierdeam prin ele alergând ca zâna verii printre flori.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="">Apoi de vreo 2 zile l-am pierdut...s-a estompat uşor-uşor şi am aterizat din nou în realitate. Astăzi îl simt din nou, e aici lângă mine şi nările mele cunosc cel mai intens orgasm olfactiv.<o:p></o:p></span></p> a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-71648923930367865482009-05-19T16:53:00.005+03:002009-06-20T10:56:48.303+03:00Amintiri pentru un înger<div style="text-align: justify;">Îţi mai aduci aminte de copilul bălai din tine? Cel care-mi aducea râme la poartă şi multe jivine?<br />Îţi mai aduci aminte cum toate mâţele lumii le adunai de prin grâul pârguit?<br />Îţi mai aduci aminte de gorgoaze, chisăliţă şi frăguţe?<br /><br />Îţi mai aduci aminte cum a ta copilărie s-a sfârşit? Îţi mai aduci aminte cum ai ajuns de-ai iubit?<br />Îţi mai aduci aminte de ea, fata cu ochii ca marea şi păr de soare?<br />Îţi mai aduci aminte cum uşa a închis în urma ei şi te-a golit?<br />Îţi mai aduci aminte de ce ai suferit şi cum ai murit?<br /></div>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-71936691117795059662009-05-02T21:06:00.030+03:002009-05-02T22:12:20.223+03:00CloudsI bring to you my obsession! Enjoy:P<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE2LR74w8LlrQy6I4EUPkNX2sQbhnj6rAZ2dR03Fn4YQv9GIKO-HbVzNtHAEhmP7OmdtHQ8WcqONYOmnWQSZEU5WKRVBX-3C3AKF4ldHUJNtVGfFH-efPYwVBKnbyv9Tm_3GbJe1dEWbw/s1600-h/clouds1.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE2LR74w8LlrQy6I4EUPkNX2sQbhnj6rAZ2dR03Fn4YQv9GIKO-HbVzNtHAEhmP7OmdtHQ8WcqONYOmnWQSZEU5WKRVBX-3C3AKF4ldHUJNtVGfFH-efPYwVBKnbyv9Tm_3GbJe1dEWbw/s400/clouds1.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302925344606722" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Zoom in<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ6Tu_j5PKQ2zdxy-A9CynS3HP3C8azcQ4GM8YKdPo7s8ttDQ14l0RPXWFR5iwfe2KxLd8XdgIGUVyzGGS9sO5p7znstDOnWFe8F9mn6mFSr-WazVV1n40JQ0GFO6wJEH6H8EuAKq2XXc/s1600-h/clouds1zoom.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ6Tu_j5PKQ2zdxy-A9CynS3HP3C8azcQ4GM8YKdPo7s8ttDQ14l0RPXWFR5iwfe2KxLd8XdgIGUVyzGGS9sO5p7znstDOnWFe8F9mn6mFSr-WazVV1n40JQ0GFO6wJEH6H8EuAKq2XXc/s400/clouds1zoom.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302833065289730" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt3XtIdv1YZpGstOnJOwTC_jggxdC9Pg5FDHryI9aC1oYiOM228cydYnaoNBlBZCPyHuW-JsAw7xtDVl0fVcZAlainP3jC-g87iG3BJBb-7C_jD2eyD96wConWwAimZ5qp9Nntaf_XJHk/s1600-h/clouds2.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt3XtIdv1YZpGstOnJOwTC_jggxdC9Pg5FDHryI9aC1oYiOM228cydYnaoNBlBZCPyHuW-JsAw7xtDVl0fVcZAlainP3jC-g87iG3BJBb-7C_jD2eyD96wConWwAimZ5qp9Nntaf_XJHk/s400/clouds2.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302832232073810" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Grey<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYh3QPq2jLV_wBmSzFMjg4OnegA5mI4SCjv3NRMl9UJRC9ci7RlauaOuKsgSeb7MnJs2D7THe5gMgro64Rqr47eLL7a3IJv9uJ1dPWhdsvrkgrz0bM-J9OMJGsYqeaLT4l35FS39A1xws/s1600-h/clouds3.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYh3QPq2jLV_wBmSzFMjg4OnegA5mI4SCjv3NRMl9UJRC9ci7RlauaOuKsgSeb7MnJs2D7THe5gMgro64Rqr47eLL7a3IJv9uJ1dPWhdsvrkgrz0bM-J9OMJGsYqeaLT4l35FS39A1xws/s400/clouds3.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302824222353890" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Touching the edge of the world<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPIDxRvmY_wiPh8sPXIga-UiBW1Ful4brmlXkhQnrHTzYB0vvB8HjtIFfwlzrsNh00-NggvnYa8KacmJuhJSYA_qI1hdAA3MD-R0Nnr3yBUTk31ViqVSs9HFhtMnlxR9nm_XYSnh30oLo/s1600-h/clouds4.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPIDxRvmY_wiPh8sPXIga-UiBW1Ful4brmlXkhQnrHTzYB0vvB8HjtIFfwlzrsNh00-NggvnYa8KacmJuhJSYA_qI1hdAA3MD-R0Nnr3yBUTk31ViqVSs9HFhtMnlxR9nm_XYSnh30oLo/s400/clouds4.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302823283416658" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDd-XSOyXuD_OXSXyuCpm4HOrNQNE9vCvuid1dUlMjMzb5g2DJrvjz1fEBudvphyphenhyphenFYfteQ0ZXzmFM9dKPcmX_B_zHm-0YkN_dh67QGlL9PSkmCVvjDjXIDtzrysMBaVKlBFZ_OKCFQ5AU/s1600-h/clouds5.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDd-XSOyXuD_OXSXyuCpm4HOrNQNE9vCvuid1dUlMjMzb5g2DJrvjz1fEBudvphyphenhyphenFYfteQ0ZXzmFM9dKPcmX_B_zHm-0YkN_dh67QGlL9PSkmCVvjDjXIDtzrysMBaVKlBFZ_OKCFQ5AU/s400/clouds5.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302816973667090" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Rising<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPz9zYHt-S6IPJuY4ApYdNO162PknkGpb9ojyACwTvGKL3Rs4S6UAMZfzK9cScrk0sl_kFbfSjl9YMZARFbvuuGAd8m7U6axf4CrtMCeHuiMXG0PL1Uq_pcKOvQPQTcIupeV81rDaRsjU/s1600-h/clouds6.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPz9zYHt-S6IPJuY4ApYdNO162PknkGpb9ojyACwTvGKL3Rs4S6UAMZfzK9cScrk0sl_kFbfSjl9YMZARFbvuuGAd8m7U6axf4CrtMCeHuiMXG0PL1Uq_pcKOvQPQTcIupeV81rDaRsjU/s400/clouds6.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302320705227122" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5X9fQP6Uek_hhPEfoXSvyNKhlkblC-1z1Oby0AwB5EEIXQw3tnK0fajG-6iuFp3AW6Y8GesWwg45BLDjNOQYIB1_VVLlI1OyIBm_kysA0Gq5m-W2drg-cxs70ShPZ9pvJNB-HcxhJcak/s1600-h/clouds7.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5X9fQP6Uek_hhPEfoXSvyNKhlkblC-1z1Oby0AwB5EEIXQw3tnK0fajG-6iuFp3AW6Y8GesWwg45BLDjNOQYIB1_VVLlI1OyIBm_kysA0Gq5m-W2drg-cxs70ShPZ9pvJNB-HcxhJcak/s400/clouds7.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302313178646610" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIZv6ULjueHdctBKi3I_6JNkRbCZUB6KjUt7Cq5x3taHkM9iVgXR26mCYDYNRhs0LlebltC3nusRhph5NY9s3aHVSWQGPUFHnirEpcnWE2zEVRnUkEw3tatieNB8A0eOKwlRAVoXycPP4/s1600-h/clouds8.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIZv6ULjueHdctBKi3I_6JNkRbCZUB6KjUt7Cq5x3taHkM9iVgXR26mCYDYNRhs0LlebltC3nusRhph5NY9s3aHVSWQGPUFHnirEpcnWE2zEVRnUkEw3tatieNB8A0eOKwlRAVoXycPP4/s400/clouds8.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302309974024706" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Fluffy<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3oVAlzeY_gVwq4zJDAheBmLtge6I0hynpX4QXb7OhXCoJeWLe9OYKJ7T-FM1zapw7NpZK4L63H3rum4dj9_FEMFCvZla0Aij0u85_-wFD6faazoXwCs2DNzVclgcK_ceCYTNIVn7Ew88/s1600-h/clouds9.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3oVAlzeY_gVwq4zJDAheBmLtge6I0hynpX4QXb7OhXCoJeWLe9OYKJ7T-FM1zapw7NpZK4L63H3rum4dj9_FEMFCvZla0Aij0u85_-wFD6faazoXwCs2DNzVclgcK_ceCYTNIVn7Ew88/s400/clouds9.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302306678134034" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKIMcrVZKS-JQLFmHo52zwQCoh-QIQ9FyG4aGq8jrNMNd-yo9rxMEGUSeSdsf30DnEewL6TtccomUy8TXpK-wIFhZ6tUFfjGEK9EVX1Hni8AV2jSk3_341hOgvf1tQ0z4wLxJJ5wyRhJQ/s1600-h/clouds10.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKIMcrVZKS-JQLFmHo52zwQCoh-QIQ9FyG4aGq8jrNMNd-yo9rxMEGUSeSdsf30DnEewL6TtccomUy8TXpK-wIFhZ6tUFfjGEK9EVX1Hni8AV2jSk3_341hOgvf1tQ0z4wLxJJ5wyRhJQ/s400/clouds10.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302301452147458" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-bylKrIY8xbnrmcRH2lfeBeHf23NEnhRKRqqSUHE8wjwPJ6oUXfPSZjV0Aog17HCYGcZwwRWelfc8W7aweO98siPXqMDjwtRuX8LjsVU0FlnO_-BSj4T_D08i5XB0ga1R-S1ZL9WbJ6U/s1600-h/clouds11.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-bylKrIY8xbnrmcRH2lfeBeHf23NEnhRKRqqSUHE8wjwPJ6oUXfPSZjV0Aog17HCYGcZwwRWelfc8W7aweO98siPXqMDjwtRuX8LjsVU0FlnO_-BSj4T_D08i5XB0ga1R-S1ZL9WbJ6U/s400/clouds11.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302099668822066" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwe95JFD_nGksK_nFjxsUQMXndRqVu-ZCFkta8SfOUbla-G2_f6s0o6ssQH97S5IAEJKKJ0HdX6pd49OkG0tpj8hzYAjrrp7sgjep2DyNHtc8VTRso0n4aEWns6FsJ9W5KTP1iaL6voeI/s1600-h/clouds12.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwe95JFD_nGksK_nFjxsUQMXndRqVu-ZCFkta8SfOUbla-G2_f6s0o6ssQH97S5IAEJKKJ0HdX6pd49OkG0tpj8hzYAjrrp7sgjep2DyNHtc8VTRso0n4aEWns6FsJ9W5KTP1iaL6voeI/s400/clouds12.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302096385645122" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Worried<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk1o0YYqXdLoafgjCKExiFvbS-eTv4aWJ3SxNal_XdiGYWygb_KUnq9-d6smkNwIxQKsvVA2famQljuuLvkQMRnyDJwayW_dPPesLFZAtBbDIWziDJhQ6hThQvGEbDnI4U9fkTMm9I16Y/s1600-h/clouds13.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk1o0YYqXdLoafgjCKExiFvbS-eTv4aWJ3SxNal_XdiGYWygb_KUnq9-d6smkNwIxQKsvVA2famQljuuLvkQMRnyDJwayW_dPPesLFZAtBbDIWziDJhQ6hThQvGEbDnI4U9fkTMm9I16Y/s400/clouds13.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302093097014242" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwtY1z2DTfO2lRqVyGzrkN07Jcm4KWpONExwxj2wubcosJ9OvmupVA4UJr2YMd_2y-IDB-DQ5RU7jrCYdG1FxlCE3d_PzV1MC_ARDBPomXUjmfATiGDoNLVCE6qyvw4vddq-2MbyddkGA/s1600-h/clouds14.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwtY1z2DTfO2lRqVyGzrkN07Jcm4KWpONExwxj2wubcosJ9OvmupVA4UJr2YMd_2y-IDB-DQ5RU7jrCYdG1FxlCE3d_PzV1MC_ARDBPomXUjmfATiGDoNLVCE6qyvw4vddq-2MbyddkGA/s400/clouds14.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302088987793298" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Above all<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUdBFl6u0xt45fEEJqXVThIh2RRDrdTOirE9E5Mux6Dr38gw4HFMYJGn7gaQS-kccvyUvEs0bcOMTu7ED-0zpR3J4d0MWXInBN1t9v-qotEBh8ENr2C6s4AaKwu55sZENnNuKZpwlnBxQ/s1600-h/clouds15.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUdBFl6u0xt45fEEJqXVThIh2RRDrdTOirE9E5Mux6Dr38gw4HFMYJGn7gaQS-kccvyUvEs0bcOMTu7ED-0zpR3J4d0MWXInBN1t9v-qotEBh8ENr2C6s4AaKwu55sZENnNuKZpwlnBxQ/s400/clouds15.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331302084882496866" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">From the hand of The Painter<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxgjODdmw1YzXsAKBxY5hY_ePObqMOCKkaJ1OrxbSbWQFhibNCCDM8WDMvmh0ojYH4jN-firwldX6kZqtxNFTyu14NtKOYRUJUj8uzAYQJBJAyXy0ZRfuRMsykqMXN5C0BPsgsQRwswUQ/s1600-h/clouds16.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxgjODdmw1YzXsAKBxY5hY_ePObqMOCKkaJ1OrxbSbWQFhibNCCDM8WDMvmh0ojYH4jN-firwldX6kZqtxNFTyu14NtKOYRUJUj8uzAYQJBJAyXy0ZRfuRMsykqMXN5C0BPsgsQRwswUQ/s400/clouds16.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331301844470766066" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Crying<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsn5nsBaM8NUA3SUIHH-aNE0GtLZa1lIRA87rGGt0GuCr8hNfQWfBIYgaxwMz1iLOIqKsBysAROjFN78D5ulQylGiRdCiqZ2YzNbKG28gsEOPGxjt-N2TvULWeV-eWxVuM_RGUhP2uFaU/s1600-h/clouds17.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsn5nsBaM8NUA3SUIHH-aNE0GtLZa1lIRA87rGGt0GuCr8hNfQWfBIYgaxwMz1iLOIqKsBysAROjFN78D5ulQylGiRdCiqZ2YzNbKG28gsEOPGxjt-N2TvULWeV-eWxVuM_RGUhP2uFaU/s400/clouds17.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331301841648804530" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKJ6P6tIs3JHG0ewPkKS1lZhuvBmzbo8kxo_MOfynwwMGyd5Ywp9NXUjaHJ-vT2T4fF5YtIiib1fznFgIOykL5ce9_yPGUI1gOEsPCZ6Ti94p45DQCQbcwsphPCcsSrkznbwfzr0iqwuo/s1600-h/clouds18.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKJ6P6tIs3JHG0ewPkKS1lZhuvBmzbo8kxo_MOfynwwMGyd5Ywp9NXUjaHJ-vT2T4fF5YtIiib1fznFgIOykL5ce9_yPGUI1gOEsPCZ6Ti94p45DQCQbcwsphPCcsSrkznbwfzr0iqwuo/s400/clouds18.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331301839239208690" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Happy Fluffy<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIjnGeIkSx-zGJCDJsqHpYhMOyTO5-M7z0WLHdlZDg-vooVZ-lUcojmQFlqWh7M9S4b0IbNRLcUnov2NIoeVwUXIxei0MxuNzJ8pEnI9y2LUaI9RiczWa-WR7i7dKooJPhuyQoSFRgOwY/s1600-h/clouds19.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIjnGeIkSx-zGJCDJsqHpYhMOyTO5-M7z0WLHdlZDg-vooVZ-lUcojmQFlqWh7M9S4b0IbNRLcUnov2NIoeVwUXIxei0MxuNzJ8pEnI9y2LUaI9RiczWa-WR7i7dKooJPhuyQoSFRgOwY/s400/clouds19.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331301833654658962" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb909ZA_PKGn3gsJDARalA-qXvhoyGURsPKY6fCa-O870MvZHnOdoa1dIHz2TbAEkkzR_JIGcZL93GTCq3iPN9gje9NfnJEFD8NleZ-dx0C4_1a7ZBp65JA412aNwZTsUnXf8lbp1l4CU/s1600-h/clouds20.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb909ZA_PKGn3gsJDARalA-qXvhoyGURsPKY6fCa-O870MvZHnOdoa1dIHz2TbAEkkzR_JIGcZL93GTCq3iPN9gje9NfnJEFD8NleZ-dx0C4_1a7ZBp65JA412aNwZTsUnXf8lbp1l4CU/s400/clouds20.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331301824726204386" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn-Y2EvrNH3RlPWpZ62Rrvsd4nRENh85SrrGgEaBQ7XiNvqeFZ8w0sh3I94TzpVZyS-k4k6XaZXiUcMrwUfzQdTGMoPzKDlKPaigPMll-ilhpsEHo8RyH2tjgNuTmKjROQ_0w-KOhQkgQ/s1600-h/clouds21.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn-Y2EvrNH3RlPWpZ62Rrvsd4nRENh85SrrGgEaBQ7XiNvqeFZ8w0sh3I94TzpVZyS-k4k6XaZXiUcMrwUfzQdTGMoPzKDlKPaigPMll-ilhpsEHo8RyH2tjgNuTmKjROQ_0w-KOhQkgQ/s400/clouds21.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331300227708886482" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Masa tăcerii<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYKlZTQugDyQj-rSNbjacg_D4-T3nnJeO0Iya74_NIRIbayvEUuIwGrHGI5ZFhLpI8KKyEVlAigY88Cp4a0w2wEN4xJEOC8hsEOrzRIcwA_5WL5SCP_oyEKPn0QZQBLuLsy4Yuy32ZTC4/s1600-h/clouds22.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYKlZTQugDyQj-rSNbjacg_D4-T3nnJeO0Iya74_NIRIbayvEUuIwGrHGI5ZFhLpI8KKyEVlAigY88Cp4a0w2wEN4xJEOC8hsEOrzRIcwA_5WL5SCP_oyEKPn0QZQBLuLsy4Yuy32ZTC4/s400/clouds22.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331300222033008514" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAlcS2LbSgPaTfmDI1bgccibew2kmmQ0vvcDFAqBRe9Ul7RrxPBMPFxMBmHYpiR_mPFxeRReVEz1vIz572GeIVJMoVC5HDYdA5Mu2t80nNv2pKPlYKbt_L8KGT93MZJDlGlEkHfIMTtMQ/s1600-h/clouds23.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAlcS2LbSgPaTfmDI1bgccibew2kmmQ0vvcDFAqBRe9Ul7RrxPBMPFxMBmHYpiR_mPFxeRReVEz1vIz572GeIVJMoVC5HDYdA5Mu2t80nNv2pKPlYKbt_L8KGT93MZJDlGlEkHfIMTtMQ/s400/clouds23.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331300220571047490" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtfiT3YNMIY_goQ0Gek-V1luRroOyyhyphenhyphenFqw6MhVyiFN_a4dBFusmFKa_pUJecfKm2hvhstqaT5NV0b8jyCbshtL6P05A8oT5PeuixV0RMiQT6uhz4C8NTp4Ko1vMfd7I2BA65-68Rh2pY/s1600-h/clouds24.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtfiT3YNMIY_goQ0Gek-V1luRroOyyhyphenhyphenFqw6MhVyiFN_a4dBFusmFKa_pUJecfKm2hvhstqaT5NV0b8jyCbshtL6P05A8oT5PeuixV0RMiQT6uhz4C8NTp4Ko1vMfd7I2BA65-68Rh2pY/s400/clouds24.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331300212721775794" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;">Reunion<br /></div><div style="text-align: center;"><br /></div><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibzdalR-2wAIinE-ql8ZjwClPukmdQLN41J_0zAajwVFgkEF8ooF5WDZfRGA7gBLRyj9rYIkJQ9uhmjFhMU0HnsRc64EkqMef5SdTAIiH9wHq5K7fvlnSIcOyUQhL9A49DDJsQB2TunxU/s1600-h/clouds25.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibzdalR-2wAIinE-ql8ZjwClPukmdQLN41J_0zAajwVFgkEF8ooF5WDZfRGA7gBLRyj9rYIkJQ9uhmjFhMU0HnsRc64EkqMef5SdTAIiH9wHq5K7fvlnSIcOyUQhL9A49DDJsQB2TunxU/s400/clouds25.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331300209959905986" border="0" /></a>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-28112441563201723082009-04-30T17:45:00.008+03:002009-04-30T18:37:28.100+03:00Bătrânul şi marea<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBI6088F1vHgVRLFbyTjmOtzxfH6SfAl3JOPndcyFzECOUb1JmyLCCxBLg4tk-UJ572lr8RUL5wEYLKoCV_b42gwoyJtyKJ3OxPLfqUqtzGGth_iDI2eVFdjKkvtkIl_ZIu_6165sScPo/s1600-h/IMG_0211.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBI6088F1vHgVRLFbyTjmOtzxfH6SfAl3JOPndcyFzECOUb1JmyLCCxBLg4tk-UJ572lr8RUL5wEYLKoCV_b42gwoyJtyKJ3OxPLfqUqtzGGth_iDI2eVFdjKkvtkIl_ZIu_6165sScPo/s200/IMG_0211.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5330496100130060562" border="0" /></a><br /><div style="text-align: justify;">Mi-am dorit de mult timp să citesc <span style="font-style: italic;">"Bătrânul şi marea"</span> a lui Hemingway. Numele lui îmi era cunoscut de pe multe buze şi mă simţeam nevoită să-i ştiu scrierile, să-i fi atins opera.<br /><br />Plimbându-mă prin Cărtureşti, am dat şi de <span style="font-style: italic;">Bătrân</span>. Încă din raft m-a atras cartea, să-mi plimb degetele peste copertă, peste filele noi, să-i citesc ultima pagină, însă misterul era închis în folia de plastic protectoare. Aveam să mai aştept puţin până să mă bucur de el.<br /><br />Am simţit tot timpul o apatie faţă de scrierile pescăreşti şi îmi era temă de sentimentul ăsta. La fel cum amintea cineva şi eu m-am simţit parcă nevoită să mă înclin în faţa măiestriei autorului şi m-am temut de reacţia mea.<br /><br />Stilul lui Hemingway m-a surprins prin simplitate şi prin fluenţă. E acel tip de scriere care-ţi dă impresia că şi tu poţi fi un mare scriitor.<br /></div><br /><div style="text-align: justify; font-family: courier new;">"Scriitorul adevărat este un om singur.[...]Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş. Dar să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvite ceea ce deja s-a spus - tocmai pentru că au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi suntem nevoiţi să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că vom putea ajunge, să ieşim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiţi de orice sprijin."</div><div style="text-align: right;"><span style="font-family:courier new;">E. Hemingway</span><br /><div style="text-align: justify;"> Şi aşa începe...ne apropie de un bătrân pescar ce n-a mai prins un peşte de 84 de zile. El îşi încearcă singur norocul, fără puştiul care-l însoţea de obicei, fiindcă tatal acestuia nu-l mai lasă în barca bătrânului ghinionist. Astfel, Santiago iese în larg şi duce acolo o luptă cu peştele şi cu sine.<br /><div style="text-align: justify;">În aşteptarea prăzii, bătrânul vorbeşte singur, ţinându-şi de urât, nepăsător la gândul că ceilalţi pescari l-ar fi putut considera nebun, dacă ar fi fost acolo. În fond, nici ei nu respectau regula de aur a pescăriei: tăcerea. Ştia că au în bărcile lor radiouri. Deşi departe de oameni, bătrânul este totuşi preocupat de părerea semenilor, ca şi cum ei ar fi putut să-l vadă şi să-l judece.<br /><br />Singurătatea devine un chin în lupta cu peştele. Nu de puţine ori gândul îi zboară la puştiul care l-ar fi putut ajuta, dacă ar fi fost lângă el. Dar este singur şi trebuie să se descurce chiar şi atunci când îşi răneşte mâinile, uneltele lui cele mai de preţ.<br />Pentru el, peştele e fratele lui şi-i vorbeşte întocmai. Ba chiar regretă că trebuie să-l omoare, însă lupta se dă între doi egali şi unul trebuie să câştige. Pe parcursul lecturii am avut impresia că bătrânul va avea o moarte tragică, acolo în larg, în lupta cu prada sa, însă altul este finalul.<br /><br /><span style="font-style: italic;">"Bătrânul şi marea"</span> e o poveste despre singurătate, despre efortul solitar de a învinge piedicile şi de a ajunge la victoria asupra sinelui. Mă întreb dacă, în final, bătrânul e un învins...Marea îl încearcă fără-ncetare şi chiar dacă învinge peştele, atrage prin asta alţi prădători care-i devorează prada şi-i năruie efortul. Ajunge acasă istovit, purtând dovada măiestriei sale, care nu-l ajută totuşi să scape de sărăcie. Santiago e un învins al destinului, dar un învingător al sinelui şi al semenilor lui.<br /><br />Nota: 9/10<br /></div></div></div>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-49740789904179134302009-04-26T12:41:00.010+03:002009-04-26T13:00:42.413+03:00Noi<span style="font-size:100%;">Timpul se dilată între noi,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Ne dezintegrează uşor-uşor în doi.</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Distanţa parcă ne-a uitat pe fiecare la poli,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Amândoi mohorâţi şi amândoi goi.</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Focul, odată-animat, cenuşă ne-a dat,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Risipită ca prin vis în aerul afumat.</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Mă întreb de-ai să vii,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Speranţele tremurânde să-mi învii...</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Cât aş vrea ca distanţa s-o calci,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Să-mi aduci un cărbune aprins şi cu el să mă-mbraci!</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Ţi-aş surâde blajin şi sufletul meu s-ar spăla de chin</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Ţi l-aş lua şi pe-al tău să-l alin.</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Inima îmi tresare în piept,</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Te aştept, te aştept, te aştept...</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Drumul pari să nu-l mai ştii</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><span style="font-size:100%;">Te-ai pierdut spre alte zări şi nu vii.</span><span style="font-size:100%;"><br /></span><br /><div style="text-align: justify;"><span style=";font-family:courier new;font-size:100%;" > </span></div><div style="text-align: center;"><span style=";font-family:courier new;font-size:100%;" >26 aprilie 2009</span><br /></div>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-7061897419001574362009-04-23T18:57:00.002+03:002009-04-23T19:28:03.395+03:00Eu şi Dali<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg97-6mJ6cgOCYgZ5fyES46qC_5KMP1u-BbENF-aZxkAEC5aartYhGELlyXljaN7HrPUJzU6O4CY6v6QCSuLtKnx69zq_Qre9nJQF7h6rl3uxJRuDFYlJ9_h9YnVLROyipsAIL5iVsU3Bk/s1600-h/eu_dali.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg97-6mJ6cgOCYgZ5fyES46qC_5KMP1u-BbENF-aZxkAEC5aartYhGELlyXljaN7HrPUJzU6O4CY6v6QCSuLtKnx69zq_Qre9nJQF7h6rl3uxJRuDFYlJ9_h9YnVLROyipsAIL5iVsU3Bk/s320/eu_dali.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5327917081501700050" border="0" /></a><br />În drum spre Bucureşti am terminat o carte, <span style="font-style: italic;">Eu şi Dali </span>a lui Stan Lauryssens. Biografia acestui autor prezintă experienţa sa ca dealer de artă pentru lucrările lui Dali. Dintr-un simplu găuritor de caşcaval,<span style="font-weight: bold;"> </span>eul cărţii, Stan, se iniţiază în "arta falsificării" inventând interviuri cu celebrităţi pentru revista Panorama, urmând să devină expert în a stoarce banii unor bogătaşi pentru false opere ale lui Dali.<br /><br />Mărturisesc că nu ştiam destule lucruri despre Dali când am început să citesc biografia. Văzusem câteva tablouri şi atât. Ce-mi rezerva această lectură? Aveam să aflu curând...<br /><br />Într-o lume a escrocheriei, Stan se apropie de ceea ce se presupune a fi în spatele marelui pictor catalan-un grup de tineri care falsifică lucrările lui, chiar sub îndrumarea maestrului. În amintirea literară a lui Stan, Dali apare ca un falsificator pervers, un grandoman şi un "Avida Dollars".<br /><br />Nu pot spune că m-a mirat "aura" în care a fost prezentat Dali. Observându-i arta, admit că inspiraţia unui geniu poate surveni în diverse moduri, iar omul Dali poate fi altfel, depărtat de legile normalului-un normal stabilit de altfel de majoritate, care de cele mai multe ori se prezintă aşa cum ar dori să fie şi nu este în esenţă.<br /><br />Problematica falsurilor încurajate de Dali...discutabilă. Ce frapează la biografia lui Stan Lauryssens este simplitatea cu care se prezintă presupusa faţetă întunecată a geniului, ce capătă o oarecare credibilitatea în măsura în care admiţi excentricitatea omului Dali. Să nu uităm totuşi ca <span style="font-style: italic;">Eu şi Dal</span>i este o "poveste suprarealistă", aşa cum o numeşte autorul, iar scopul ei este de a se vinde. Nu întâmplătoare e asocierea din titlu...Se ştie că Dali <span style="font-style: italic;">vinde</span>!<br /><br />Nota: 7/10a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-57700073409479020002009-04-14T22:48:00.005+03:002009-04-14T23:00:31.553+03:00City of God<div style="text-align: left;"><span style="font-family:verdana;">"Who knows how to write?</span><br /><span style="font-family:verdana;"> Let's make a black list. We'll kill them all."</span><br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkA3U9GtrQt0JPs9WEcFvo-pR_OZDQcLX0AMiqgnbgzEoz5z00uwR3vn0jZDYVhJ3qsOpjLCqpLe_Ca3dUflgDCJcBIN4BetxHCE5sORlpRZ3iGROu63JUARwf_VVSgOiFfn6-vFelD2A/s1600-h/city+of+god.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 144px; height: 167px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkA3U9GtrQt0JPs9WEcFvo-pR_OZDQcLX0AMiqgnbgzEoz5z00uwR3vn0jZDYVhJ3qsOpjLCqpLe_Ca3dUflgDCJcBIN4BetxHCE5sORlpRZ3iGROu63JUARwf_VVSgOiFfn6-vFelD2A/s400/city+of+god.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5324636780081002018" border="0" /></a>Oraşul lui Dumnezeu este orice, numai un oraş divin nu. Guvernat de legea pistolului, ascunde numeroşii vagabonzi ai marilor metropole.<br /><br />Povestea despre violenţă, droguri şi maturizare ni se revelează din prisma unui viitor fotograf, Rocket, desprins din rândurile puştimii mahalalei. Războiul bandelor îl aduce mai aproape de visul său...<br /><br /><span style="font-family:verdana;">"I forgot to say my name is not Rocket anymore. I'm now Wilson Rodrigues, photographer".</span><br /><br />Un must see. Notă: <span style="font-family:courier new;">8.5/10</span>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-66670568700048597682009-03-31T19:39:00.013+03:002009-03-31T20:23:08.389+03:00Wo bist du?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivmsbO_cQnGe43seVU_JuqW-mMSf9nd0PYeDJNtZECWbxdHArHOzqjdTcP3J4qjqSy72YLtRoIZss9-qHdi7Pvg0DYUEm4NowrRKxg2dsB515y37CLfmuMoJC_FTTwmKfk2LGvUMP7VA8/s1600-h/marea.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivmsbO_cQnGe43seVU_JuqW-mMSf9nd0PYeDJNtZECWbxdHArHOzqjdTcP3J4qjqSy72YLtRoIZss9-qHdi7Pvg0DYUEm4NowrRKxg2dsB515y37CLfmuMoJC_FTTwmKfk2LGvUMP7VA8/s400/marea.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5319403636843487970" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;"><span style="text-decoration: underline;"><br /></span>My heart is full of emptiness and deep inside me is a total mess...<br /></div><div style="text-align: center;"><br />The storm has come,<br />My sky is grey,<br />The heart has no more<br />Words to say...<br /><br /></div><p align="center"><object width="398" height="41"><param name="movie" value="http://www.trilulilu.ro/embed/flash.php?type=audio&hash=79f348e572b25b&userid=Arhi&src=hi5"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="wmode" value="transparent"><embed src="http://www.trilulilu.ro/embed/flash.php?type=audio&hash=79f348e572b25b&userid=Arhi&src=hi5" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" allowfullscreen="true" width="398" height="41"></embed></object></p>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-4393906811981949302009-03-29T12:38:00.010+03:002009-05-04T13:14:50.030+03:00Earth Hour<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqRAqwAZcBOOPPZQc146uMbBatUPIgzIMJzXa4pVjd5EaDZv_T50nyCkP_ryPXs_JaEg6I9oS3ZresaU3en1qcECUEp_r4A4AgN5x8yzGvxl1j84yeAWApfMMH1DLzCvlwiVw8ofizU3Q/s1600-h/earth-hour.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 187px; height: 115px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqRAqwAZcBOOPPZQc146uMbBatUPIgzIMJzXa4pVjd5EaDZv_T50nyCkP_ryPXs_JaEg6I9oS3ZresaU3en1qcECUEp_r4A4AgN5x8yzGvxl1j84yeAWApfMMH1DLzCvlwiVw8ofizU3Q/s320/earth-hour.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5318543946969115602" border="0" /></a><br /><br />Ieri s-a sărbătorit Ora Pămăntului şi în căminul meu. La 8.30 s-a dat stingerea şi au început reproşurile. Tot auzeam de pe hol nişte pisi care se plăngeau că au "fobie de întuneric" şi nu le pasă de ora pământului nostru- de parcă pământul n-ar fi şi al lor...S-a trişat cu Earth Hour. După vreun sfert de oră, s-au aprins luminile (probabil la insistenţele domnişoarelor cu fobie de întuneric).<br />Earth Hour trebuia să fie un gest voluntar, un gest de solidaritate faţă de mediul în care trăim. O oră dintr-un an, o oră în care ştii că prin simplul gest de a stinge lumina contribui la binele planetei, e o acţiune care nu cere atât de mult efort din partea ta! Aşa că data viitoare, stinge lumina!... Şi calculatorul... şi veioza!<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyfm5UDuv4O9i7EVT5lV0TOXoeeEwefd6Bn550y3KIJWgSzkpco1ugbrYiYbtXxDwGn90N4JnSPNaYAd9B6oODCKuykIiYMu5SZM59sQAlpOvOOInmuunFs4D1Qi_CxB12C_JF4TwgOqo/s1600-h/bucurestiul+fluiera+fault.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 110px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyfm5UDuv4O9i7EVT5lV0TOXoeeEwefd6Bn550y3KIJWgSzkpco1ugbrYiYbtXxDwGn90N4JnSPNaYAd9B6oODCKuykIiYMu5SZM59sQAlpOvOOInmuunFs4D1Qi_CxB12C_JF4TwgOqo/s200/bucurestiul+fluiera+fault.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331910124942085186" border="0" /></a>Şi pentru că tot vorbim de verde...să lăsăm cuvintele şi să ne punem pe treabă! Dacă vrei un oraş mai verde, dacă îţi pasă de locul în care trăieşti şi vrei să schimbi ceva, ia atitudine! Participă la marşul AIESEC<span style="color: rgb(51, 255, 51); font-weight: bold;"> </span><a style="color: rgb(0, 153, 0); font-weight: bold;" href="http://bff.aiesec.ro/">Bucureştiul fluieră fault</a>!a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-65597754154835545502009-03-25T22:31:00.005+02:002009-03-25T23:29:52.594+02:00HandshakeBăieţii dau noroc. Se întâlnesc, îşi dau mâna şi pecetluiesc un fel de afacere doar de ei înţeleasă. Gestul ăsta al lor parcă-i leagă mai mult şi dincolo de el poţi ghici o camaraderie care la fete lipseşte. Ele ce fac atunci când se întâlnesc? Se pupă. Chiar dacă se văd zi de zi la şcoală, sau chiar se întâlnesc de mai multe ori pe zi cu alte ocazii, ce fac? Se pupă. Asta nu-mi inspiră decât o prefăcătorie, o treabă de pisi! Înţeleg să pupi cunoştinţe sau prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult...Însă gestul ăsta repetat faţă de o aceeaşi persoană, de mai multe ori pe zi, şi-a pierdut ceva din semnificaţie, a devenit comun.<br />Mi-aş fi dorit să avem altfel de salut înrădăcinat în cultura noastră, aşa cum e <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Hongi">hongi</a> pentru maori sau <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Namast%C3%A9">namaste</a>, folosit de indieni. În schimb, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Kowtow">kowtow</a> al chinezilor mi se pare cam exagerat. Cel mai drăguţ e <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Eskimo_kissing">eskimo kiss</a>. Click-uiţi!a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-10546854383065874852009-03-03T10:28:00.008+02:002009-03-30T20:47:06.149+03:00Mărţişor<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT0rK9BnVOLwnvGXFYyo-Qi_enyJjkC-S-yt3PN9Sw1iFansu4FI5Y9uJGqj4eT1slI8ZzkJ7UQ3DPXL22VVPrfZcC_ta-7584pPKe_gjU4V7TIu5jcuHZrWrRCYdfOO7i0tjaKN1QdK4/s1600-h/martisor1.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 109px; height: 143px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT0rK9BnVOLwnvGXFYyo-Qi_enyJjkC-S-yt3PN9Sw1iFansu4FI5Y9uJGqj4eT1slI8ZzkJ7UQ3DPXL22VVPrfZcC_ta-7584pPKe_gjU4V7TIu5jcuHZrWrRCYdfOO7i0tjaKN1QdK4/s200/martisor1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5308876657708791682" border="0" /></a><br />Suntem în primăvară de 3 zile şi se pare că va fi o vreme foarte capricioasă. Soarele se ascunde după nori şi lasă toată firea într-o atmosferă gri.<br /><br />Deşi vremea e îmbufnată, marţişoarele de la MŢR ne colorează ziua. Târgul a început pe 25 februarie şi n-am rezistat tentaţiei de a da o fugă până acolo. Pe la ora 13 era încă linişte, dar te strigau din toate părţile mărţişoare tradiţionale şi marţişoare moderne, din ceramică, pânză sau burete, cu floricele sau în forme de animăluţe. A fost o încântare să văd târgul şi mărţişoarele handmade. Pe lângă marţişoare am văzut şi cercei, broşe sau insigne, toate atât de viu-colorate, încât îţi venea să le strângi în braţe, ca un copil care nu se poate despărţi de jucariile sale.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKQSJVOsUa_FFj9dubPGQMLqn1SecPNS0CH5_tKcL_I3ts92EyvrrJmjntxlrNNhWaSApShQj982y3viKEnUkmpgNnCvwoPPFyOF196dJjXmbsLbHTlcfVq7HkU4VdlLim9kJ3h78210/s1600-h/Afis_Martisorul_Verde_mare.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 141px; height: 173px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKQSJVOsUa_FFj9dubPGQMLqn1SecPNS0CH5_tKcL_I3ts92EyvrrJmjntxlrNNhWaSApShQj982y3viKEnUkmpgNnCvwoPPFyOF196dJjXmbsLbHTlcfVq7HkU4VdlLim9kJ3h78210/s200/Afis_Martisorul_Verde_mare.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5308886165627540994" border="0" /></a><br />Anul acesta am văzut şi mărţişoare "verzi". S-a organizat un atelier de mărţişor în holul Comerţului din ASE. S-a încercat astfel o responsabilizare faţă de mediu, utilizându-se pentru confecţionarea mărţişoarelor materiale neconvenţionale. Mai multe detalii gasiţi pe <a href="http://www.reperverde.ro/agenda/Martisorul-Verde-102.html">reper verde</a>.a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-30518951181912520832009-03-03T10:06:00.004+02:002009-03-03T10:26:09.391+02:00Animale bolnave<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0ek_wy1FHExaQKJMFb7X3TpOeGSkIddSy2op7EBmhnjmzH5GCPZ7lzDbij7vgsy40KKRD0BAJ1cqDkMOeLdCGCLdJQItH3GvBFGSZahr5Sh816fOx9nQtjpdmvVdJOAIqvIO1-QSSFi0/s1600-h/IMG_0138.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0ek_wy1FHExaQKJMFb7X3TpOeGSkIddSy2op7EBmhnjmzH5GCPZ7lzDbij7vgsy40KKRD0BAJ1cqDkMOeLdCGCLdJQItH3GvBFGSZahr5Sh816fOx9nQtjpdmvVdJOAIqvIO1-QSSFi0/s200/IMG_0138.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5308871184481704274" border="0" /></a><br /> În ciuda premiului Uniunii Scriitorilor, primit de Nicolae Breban pentru "Animale bolnave", citirea romanului mi-a pus probleme, probleme pe care nu le-am mai avut de la "Ion". Parcurgerea ei a fost lungă şi anostă.<br /><br /> Cartea surprinde, într-o notă realistă, viaţa unui sătuc de munte, Nădrag, unde crimele irită opinia publică. Căutarea răufăcătorului devine pentru scriitor prilej de analiză psihologică a caracterelor personajelor. Întâlneşti de la alienaţi mintal, la poliţişti capabili, de la femei de o moralitate îndoielnică, la profeţi.<br /><br /> Singurul moment de suspans al acţiunii romanului s-a concentrat în urmărirea organizată de poliţie pentru a prinde criminalul. Finalul nu face decât să releveze drumul pe care l-a urmat ancheta în descoperirea acestuia.<br /><br /> Notă? 3 din 10.a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-1488608126018102342008-10-02T17:35:00.014+03:002009-05-04T13:43:26.462+03:0030 septembrie<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3r8hrofsrwxG5idp_cZeHCav3MpRLPagkhdWTyLtQDYU7JabXpCBAv7Otd0QxhrKcWF2YH1LgZc1B3PAECo5ZGtI70c1XgqUf5gQIAMHBep6J196BxASkIjIh9m-Zn0mqAmApOzpwusc/s1600-h/marea.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3r8hrofsrwxG5idp_cZeHCav3MpRLPagkhdWTyLtQDYU7JabXpCBAv7Otd0QxhrKcWF2YH1LgZc1B3PAECo5ZGtI70c1XgqUf5gQIAMHBep6J196BxASkIjIh9m-Zn0mqAmApOzpwusc/s400/marea.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331915212675684498" border="0" /></a>...ultima zi de vacanţă. Vara s-a dus ca un parfum uşor ce se pierde in vârtejul particulelor de aer. Privesc din nou orizontul şi caut răspunsuri... E ultimul an de facultate şi asta a fost şi ultima vacanţă...o vacanţă plină de excursii şi întâmplări, care mai haioase, care mai triste...Mi-a plăcut ultima vacanţă de student şi aş vrea să opresc timpul aici, să rămân la vârsta asta, să mă mai bucur de gustul studenţiei. Ultimul an...mai ieri eram în prag de Bac şi acum...mă aşteaptă licenţa, mă aşteaptă o lume a adulţilor în care mi-e greu să intru.<br /><br />Vreau să mă întorc în timp, să fiu iar în drum spre Bonţida, sau căutând ruinele Kornish-ului prin Mănăstirea. Vreau să mă pierd printre turişti în Sighişoara, în ultima zi de festival. Vreau să mă transform într-o veveriţă şi să alerg cu suratele în parcul din Vatră...<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SOXwjOX4HxI/AAAAAAAAAMc/2zqRWdQYmX4/s1600-h/mare.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="http://4.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SOXwjOX4HxI/AAAAAAAAAMc/2zqRWdQYmX4/s320/mare.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5252869028341882642" border="0" /></a>Vacanţa mea s-a terminat cu marea învolburată. Nu credeam că o voi revedea anul ăsta, cu plaja solitară, cu pescăruşii înfometaţi, cu peştii la mal şi cu valurile ei înspumate. Abia vedeai un om pe plajă...Furtuna i-a speriat şi ne-a dus scoici şi o clipă singuri cu marea.<br /><br />A început şi noul an de facultate. Privesc aceeaşi cameră de cămin şi mă uit spre viitor. Ce mi se pregăteşte, oare? Ce urmează să fac, unde trebuie să ajung?<br /><br />Timpul trece fără mine...cât aş vrea să îl opresc!a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-24151249101597618632008-10-02T17:00:00.005+03:002009-05-04T13:35:30.161+03:00Inside I'm dancing<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.dvdnet.fi/catalog/images/inside.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 101px; height: 146px;" src="http://www.dvdnet.fi/catalog/images/inside.jpg" alt="" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SOTUQ7b1PYI/AAAAAAAAALA/bEfciHm--Lk/s1600-h/inside+i%27m+dancing.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="http://3.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SOTUQ7b1PYI/AAAAAAAAALA/bEfciHm--Lk/s320/inside+i%27m+dancing.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5252556452718263682" border="0" /></a><br />Am văzut un film emoţionant <span style="font-style: italic;">Inside I'm dancing</span>. Este povestea unor baieţi cu dezabilităţi, unul putându-şi mişca doar două degete, Rory, iar celălalt fiind incapabil de a vorbi coerent, Michael, ambii imobilizaţi în scaune electrice. În momentul în care Rory O'Shea este internat în acelaşi centru cu Michael, el devine interpretul colegului său, fiind singurul care poate înţelege ceea ce spune Michael.<br />Rory este un aducător de necazuri, mereu în luptă cu sine şi cu ceilalţi, plin de viaţă.<br />El nu vrea să ducă o viaţă anostă, doar pentru că este imobilizat. Michael nu cunoaşte altă viaţă în afară de cea din centrul pentru persoane cu dezabilităţi. Rory îl 'corupe' şi pe Michael şi amândoi merg în club şi se distrează. Aici Michael o remarcă pe <span style="font-style: italic;">ea.</span><br /><br />Cei doi devin prieteni şi reuşesc să obţină aprobarea pentru a locui singuri, în afara centrului.<br />Îşi caută 'asistent personal' şi după interviuri nenumărate îi propun blondei din club, pe care o întâlnesc pe stradă, să le fie asistentă.<br /><br />Lucrurile iau o întorsătură tristă atunci când Rory este internat. Filmul merită văzut şi de aceea nu dezvălui finalul.<br />Povestea lor te emoţionează şi îţi demonstrează că oricât de mari ar fi problemele, viaţa continuă şi lupta continuă. Deşi e o dramă, <span style="font-style: italic;">Inside I'm dancing</span> are o încărcătură de pozitivism şi te face să reflectezi asupra problemelor cotidiene şi le compari cu ale celor cu adevărat în neputiinţă.<br /><br />Nota: 8/10a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-59239290007378061872008-06-05T19:38:00.009+03:002008-06-05T23:32:27.288+03:00More Cas HaleyGata....stresiune free :D. I feel so good. I can relax now. Here is some relaxing music...<br /><br /><object height="344" width="400"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/e9Va_E9x8rI&hl=en"><param name="wmode" value="transparent"><embed src="http://www.youtube.com/v/e9Va_E9x8rI&hl=en" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" height="344" width="400"></embed></object>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-84702898426465229692008-05-06T16:42:00.003+03:002008-05-06T16:50:41.861+03:00Am lipsitAm lipsit! I know! Dar am avut un motiv foarte bun pentru asta! Mi-a fost virusat PC-ul şi între timp mi-am pierdut toate lucrurile pe care le aveam pe el!<br />So...no poze din Sighişoara cum am promis...sorry!<br />Dar am învăţat să:<br /><ul><li>instalez singură windows-u</li><li>să formatez partiţiile din command prompt<br /></li><li>să scot viruşi (aproximativ)</li><li>să fac antivirusul să se updateze....success<br /></li></ul>Vacanţa de Paşti... ca de Paşti: am păscut fericiţi :D!<br />News: vineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee seeeeeeeeesiuuuuuuuuuuneaaaaaaaa :(((((((((((:((((((<br />Mă strigă proiectele nefăcute care s-au adunat frumos şi acu' îmi fac viaţa amară...<br />Byea.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-35395468854446733622008-04-15T18:48:00.003+03:002008-04-15T18:55:56.458+03:00Summit+Student=VacanţăSummitul mi-a adus...vacanţă! Şi nu orice fel de vacanţă, ci vacanţă la Sighişoara :). Din păcate, vremea nu a ţinut cu mine şi nu mi-a arătat un oraş în primăvară, ci a fost mohorâtă şi mi-a mai dat în dar şi o răceală zdravănă, care nici azi n-a fugit de mine, în ciuda tuturor drogurilor îngurgitate împotriva ei.<br />Mi-a plăcut ritmul vieţii care curge calm în zona cetăţii. Ce mult alergam după el în Bucureşti...<br />Impresii despre Sighişoara...în curând în imagini;).a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-58018928479463408382008-04-15T18:05:00.006+03:002008-12-11T19:26:17.656+02:00Villette<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SATNHJvitiI/AAAAAAAAAHA/jTpQPtmDIDo/s1600-h/scan0004.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="http://1.bp.blogspot.com/_hXbD5lJR7W4/SATNHJvitiI/AAAAAAAAAHA/jTpQPtmDIDo/s200/scan0004.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5189498193395758626" border="0" /></a><br />Romanul lui Charlotte Bronte, <span style="font-style: italic;">Villette</span>, a fost pentru mine o dezamăgire, o carte după care nu pot exclama ceva, o carte care nu te emoţionează într-atât pe cât ar trebui să o facă un roman de dragoste, deşi se vrea a fi.<br />Nu ştiu dacă dezamăgirea o pot pune pe seama personajului, Lucy Snowe, o profesoară de engleză ştearsă, spectator al propriei sale vieţi, sau dacă blazarea care m-a încercat după citirea cărţii se datorează mai mult firului acţiunii, care poate fi uşor dedus, graţie micilor indicii pe care autoarea ţi le presară pe parcurs.<br />Găsesc romanul lipsit de pasiune, mai degrabă o înşiruire letargică a unor evenimente ce îţi dau impresia că ar fi fost trăite de către autoare însăşi(cel puţin o parte din ele).<br />N-aş cataloga <span style="font-style: italic;">Villette </span>ca fiind un roman slab, dar incursiunile scriitoarei în care se adresează cu "cititorule", indicând ce şi cum să gândeşti despre personaje sau evenimente, lasă impresia unei incapacităţi a lectorului de a-şi forma opinii pertinente.<br />Strădania excesivă de a se face înţeleasă natura personajelor cu toate caracteristicile lor îţi dă un soi de iritare.<br />La modul cel mai simplist, <span style="font-style: italic;">Villette</span> tratează relaţiile dintre protagonista Lucy Snowe şi bărbaţii de care se îndrăgosteşte: Graham John Bretton şi Monsieur Paul Emanuel, profesorul de literatură al pensionului unde tânăra englezoaică predă fiicelor burghezimii din Villette.<br />Fiinţă solitară, izolată, Lucy îndrăzneşte să se îndrăgostească de doctorul Bretton (despre care află mai târziu că este fiul naşei sale), dar îşi înfânează sentimentele, ştiind că el iubeşte o altă femeie. Militează pentru dragostea dintre John şi Paulina în calitate de apărătoare a lor în faţa domnului Home, tatăl Paulinei, în ciuda sentimentelor pe care încă le mai păstrează pentru tânărul doctor.<br />Înlăturându-se din calea fericirii celor doi, Lucy încearcă altfel de sentimente: un fel de prietenie amestecată cu respect şi gratitudine faţă de profesorul Paul, verişorul lui madame Beck, stăpâna pensionului din rue Fossette.<br />Se înfăţişează un clişeu: "opusurile se atrag", monsieur Paul fiind un om ursuz, iritabil, impunător şi respectat, exigent şi gata oricând să aibă ceva de obiectat în privinţa englezoaicei. Lucy, rece, calculată, uşor ştearsă, este mereu în mijlocul altercaţiilor cu profesorul.<br />Părerea ei şi a cititorului privind omul acela ursuz şi iritabil se schimbă odată cu aflarea tainei vieţii acestuia şi descoperirii unei mari generozităţi alui către persoane care poate nu ar fi meritat-o.<br /><br />Din păcate, nici măcar fantoma călugăriţei, care i se arată atât protagonistei, cât şi lui Monsieur Paul, nu reuşeşte să salveze misterul şi să dea o notă de suspans cărţii, deoarece eludarea enigmei vine să o destrame.<br /><span style="font-style: italic;">Villette</span> nu este un roman problematizant, un roman arzător al trăirilor interioare, datorate sentimentelor, ci mai degraba unul platonic, rece, uşor de anticipat.<br />Speram ca măcar finalul să fie lăsat la imaginaţia lectorului, dar şi aici intervine autoarea, spunându-ne ceea ce crede că dorim să ne imaginăm (adresându-se tot direct), pentru ca apoi să închidă cu situaţia personajelor secundare.<br />Las descoperirea lor în seama posibililor interesaţi.<br />Poate că ăsta era stilul pe atunci, poate ţine de ceva ce îmi lipseşte, dar eu cred că o carte e bună dacă reuşeşte să trezească ce va în tine, o reacţie, fie şi negativă.<br />Nota: 4/10a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-82294107552252107032008-03-27T20:01:00.004+02:002008-03-27T21:39:34.736+02:00Ziua mondială a teatruluiNu sunt un critic profesionist de teatru, deci ceea ce urmează e părerea unui amator şi rog să fie tratată ca atare: aprobată/dezaprobată.<br /><br />Timp de trei seri 24-26 martie, scena Teatrului Ion Creangă din Bucureţi a fost gazda Serilor Teatrului Studenţesc, eveniment organizat de Sindicatul Studenţilor din Cibernetică.<br />Luni au jucat:<br /><ol><li>GMG Esperom-"Comedia Zorilor"</li><li>Calandrinon-"Ce formidabilă harababură"</li><li>Arlechino-"Crize"</li></ol>Marţi au urmat:<br /><ol><li>Moft-"Ţara lui Guffi"</li><li>Unnamed-"Elefanţi roz, elefanţi galbeni şi oameni"</li><li>Ludic-"Vânătoarea de Şobolani"</li></ol>Miercuri a fost premierea şi a jucat InDArt, piesa "Cercei cu diamante".<br /><br />Spre dezamăgirea mea, n-am fost prezentă decât în ultimele doua seri şi toate cele ce urmează se vor referi strict la acestea.<br />Prima piesă de marţi a ilustrat comedia din viaţă şi superficialitatea oamenilor prin intermediul unui rege care voia să îşi mărite fata. Dorinţa ei era să râdă, aşa că ei cheamă bufonul care le vorbeşte de culori, ale ierbii, ale cerului...truisme care îi fac pe cei din împărăţie să râdă, dar fata rămâne nedumerită şi abia atunci descoperă culorile...<br /><br />"Elefanţi roz, elefanţi galbeni şi oameni" mi-a plăcut destul de mult. Pe fondul unei scene normale între doi bătrâni şi mama cu fiica, care vorbesc despre conflictul dintre generaţii şi viaţa dramatică a tinerei măritate cu un alcoolic, totul îngheaţă şi ni se arată subtilitatea vieţii: existenţa elefanţilor roz şi galbeni, a ideii de elefanţi roz şi galbeni. La sfârşit apare viaţa, roşie si le dă flori tuturor, pe măsură ce primeşte de la ei câte ceva: bani, bijuterii, pălăria mult preţuită a bătrânului filosof. Dar elefantul galben moare(servitoarea din umbră). Piesa a fost ok, scenariul mi-a plăcut, păcăt însă că actriţa care juca servitoarea nu avea voce potrivită pentru monologul care elucida necesitatea existenţei elefanţilor roz şi galbeni. Avea o voce prea piţigăiată şi ar fi fost nevoie de cineva cu o voce puternică şi totuşi moale în tonuri.<br /><br />Ultima piesă de marţi vorbea despre cunoaştere între două persoane şi singura plăcere a unui bărbat de a omorî şobolani din marginea oraşului plin de gunoaie. El şi ea la prima întâlnire, undeva în mijlocul mahalalei plină de reziduuri şi de şobolani. Pornesc amândoi cunoaşterea de la lucruri personale apoi se dezbracă(la propriu) de orice mister. E adusă în atenţie cunoaşterea unei persoane bucată cu bucată, ca la dezmembrarea unei maşini. Cei doi sunt împuşcaţi de şobolani, ea prima, iar el moare neştiindu-i numele femeii de lângă el.<br />Funny a fost când la o scenă în care cei doi se sărutau, un puştiulică de vreo 7 ani exclamă dezgustat: "iiiiiiiw". La care toată sala începe să râdă.<br /><br />"Cercei cu diamante" reflectă influenţa malefică a materialului asupra iubirii şi a relaţiei de cuplu. Alina se urcă în telescaun cu poetul ei favorit şi începe să îi povestească despre viaţa ei şi căsătoria cu Sile Barză. Ei rămân blocaţi pentru câteva minute în telescaun, ceea ce creează suspiciuni, o dată ajunşi la cabană. Sile îi cere o dovadă de iubire celei cu care îşi va petrece toată viaţa, îndemnat fiind de impulsul de a afla cine are cea mai mare importanţă pentru Alina: el sau cerceii cu diamante pe care aceasta îi poartă tot timpul(idee sugerată de cea mai bună prietenă a lui Sile). Ea îşi aruncă podoabele. Apar apoi la revelion iar din camera de alături aud discuţia unui cuplu: ei in viitor, dacă cerceii ar fi rămas în posesia stăpânei lor. Alina dispare, iar în final, distribuitorul de ziare "Lumina" încheie povestea...misterul rămânând neelucidat: moarte sau sinucidere...<br /><br />Şi acum, plângerile. Deşi piesele au fost lucrate şi destul de interesante, ceea ce ar fi putut să te deranjeze la acest eveniment a fost distribuţia locurilor în sală. Nu am mai pomenit ca sala să se ocupe din spate în faţă! Şi deşi intratea era liberă, vezi tu, nici aici nu scapi de sistemul pile/cunoştinţe. La ce bun mă întreb? Iar în ultima seară era cât pe ce să nu intru pentru că doi studenti din Sisc erau postaţi la intrare şi aşteptau cunoştinţele, argumentând că nu mai sunt locuri. Bun, nu mai sunt, nu mai sunt, dar de ce peste 10 minute s-a răzgândit şi a mai lăsat 8 persoane să intre, de-astea fără pile? Asta nu înţeleg. Ce, brusc s-au eliberat locuri sau credea că astfel o să îi crească popularitatea şi o să îi fim forever greatful?<br />Încă o chestie minoră, pliantul conceput pentru eveniment are o sintagmă de genul: "veţi putea urmări şase trupe de actori amatori profesionişti care îşi vor demonstra...". Bine, bine, dar hotărâţi-vă: amatori sau profesionişti?<br /><br />Mai multe informaţii despre Ziua Mondială a Teatrului <a href="http://agenda.liternet.ro/articol/4094/Autori-diversi/27-martie-2007---Ziua-mondiala-a-teatrului.html">aici</a>.a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-84740093535821543622008-03-26T10:28:00.009+02:002008-06-10T14:47:21.588+03:00Pe sârmă<object height="344" width="400"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/WsGu_0w8aMM&hl=en"><param name="wmode" value="transparent"><embed src="http://www.youtube.com/v/WsGu_0w8aMM&hl=en" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" height="344" width="400"></embed></object><br /><br />Noul video <a href="http://tudorchirila.blogspot.com/2008/03/pe-sarma.html">Vama</a>! Îmi place foarte mult mesajul melodiei, iar clipul e bestial. Linia melodică însă putea fi realizată altfel...mi-o închipuiam cu alte versuri.<br />Îmi place vocea lui Tudor. Mi-a placut tot timpul. Şi mi-a placut spiritul Vama Veche. Păcat, a murit formaţia! Spiritul rămâne în albumele lor, în muzică şi în inima mea. Call me oldfashioned sau cum vrei...suna mai bine Vama Veche.a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-44193614415034742362008-03-25T14:46:00.002+02:002008-03-25T15:09:52.149+02:00Planeta moartăCeva din mine mă cheamă afară, departe de prieteni, departe de cunoscut. La fiecare pas recunosc formele monotone ale oraşului. Într-o altă viaţă mi s-ar fi părut chiar drăguţ. Dar oare există o altă viaţă, diferită de cea pe care o trăiesc astăzi? Şi dacă există, atunci cine sunt eu din această viaţă?<br />Pe zi ce trece descopăr lumi noi şi legi nescrise ale firii, pe care atât îmi doresc s-o cunosc, să o înţeleg şi să mi-o însuşesc! Ceva mă împinge să cercetez universul. Dar mă întreb cum s-o încep şi dacă nu sunt eu însămi un univers...un univers de idei, sentimente, raţiune şi nebunie în acelaşi timp. E straniu cum se îmbină lucruri contrastante şi dau o complexitate.<br />Mă întreb dacă el e ca mine sau ea; deşi nu i-am văzut niciodată, îmi pare că recunosc în ei ceva...Cred că am rătăcit străzile, oricum am pierdut de mult noţiunea timpului. Dar mă aflu tot aici, e acelaşi oraş şi totuşi parcă l-aş vedea pentru prima dată. Privesc liceul vechi, cu încrustaţii florale în marmura rece şi neagră, e ca un templu bătut de vântul vremii, al cărui prag n-a mai fost călcat de generaţii. Ciudat! Nu-mi amintesc să fi fost aici aceşti stejari cu frunze mari şi trunchiuri groase! Erau doar plopi ce se-ntindeau spre înaltul văzduhului, cerând din ceruri eternitate să poată povesti...dar cui să povestească, când toţi oamenii se grăbesc să ajungă-n locuri neumblate? Oameni cu ochii gri şi palizi ca de ceară, toţi îmbrăcaţi în haine negre, cu serviete-n mână. Privirea lor de gheaţă e aţintită asupra-mi şi totuşi nu se uită la mine. M-am văzut în vitrina unui magazin de sticlă. Eu cu faţa albă, senină, pe umeri cu o pelerină, nesfârşit de albă, ce nu poate pătrunde-n lumea lor, a oamenilor negri. Am vrut să stig că erau numai adulţi, nici un copil si nici o jucărie, dar vocea mea era doar gândul. E o tăcere ca-n mormânt şi pasul ritmic al lor e un semn că merg în acelaşi loc- un singur scop.<br />Încerc să recunosc o casă, o stradă, încerc să recunosc persoanele care se grăbesc spre o altă lume, dar nu e nimeni, nimeni să mă vadă! Sub masca lor nu văd decât o ură, inofensivă parcă.<br />Nu văd oraşul, dar parcă l-aş cunoaşte...Dar eu? Eu cine sunt?Ei poartă o mască cu-ncăpăţânare... M-am schimbat eu, oare?<br /><div style="text-align: right;"><span style="font-family: courier new;">13 ianuarie 2003</span><br /></div>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3794578902485495774.post-62221071353418690872008-03-24T23:58:00.019+02:002008-06-10T14:44:35.227+03:00Cas Haley-Nice work<object height="355" width="400"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/xFZYPeP8k2E&hl=en"><param name="wmode" value="transparent"><embed src="http://www.youtube.com/v/xFZYPeP8k2E&hl=en" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" height="355" width="400"></embed></object>a.v.http://www.blogger.com/profile/13644444819904387550noreply@blogger.com0