SCN-ul în faţa mea strigă să rezolv problema...Corpul meu răspunde greu semnalelor de orice fel din jurul meu. O dată aşezată p scaun, mă cuprinde o moleşeală dulce care strigă sooooooooomn... dar mintea mea spune cu totul altceva. Ciudat că ceva ce îmi aparţine nu mă ascultă...şi ajung să ascult eu de acest c.e.v.a. şi voi deveni roabă a instinctului primitiv-somnul.
o viaţă o am şi pe aia o dorm :D....and i love it.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu