Din frunze-nţepenite de toamnă îngrozită,
Îţi dăruiesc în prag de brumărel
O pânză palidă şi proaspăt ruginită.
Pe fire-adânci şi veşnic ofilite,
S-au încleştat, zugrăvind cu zel
O toamnă veştejită,
Câteva grame de oxid de fier.
Clorură de sodiu se oglindea strivită
Pe infinita boltă de oţel,
Într-o soluţie de cobalt,
Cu-oxigen şi hidrogen.
S-a dus sulfat de sodiu în hidroxid de fier,
S-a dus pe aripi repezi de foc stins în eter.
29 ianuarie 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu