Noapte

Natura-i umedă
şi-mi pare că e
O linişte atât de mare
de lacrimă,
de grele gânduri
Ploaia cade,
Rânduri-rânduri...
Cad picuri mari,
cad moleculi de apă
într-un neant,
ce maine mă îngroapă.
Mă doare plânsul ei,
Veşnică rece apă –
Şi mă seacă
de nesecată forţă
şi de fapte,
de focul viu, etern,
de sumbre şoapte,
de liniştea amară
şi de gânduri –
Iar ploaia cade,
Rânduri-rânduri...
E frig, târziu
Şi-aproape noapte.

3-12 decembrie 2004