Ochii mei nu mă mai ascultă. Mintea mea fuge de mine. Ochelarii apăsa greu pe fiinţa mea obosită. Cineva mă strigă să-i dau zahăr. Mă ridic, dar parcă nu cu aceleaşi picioare, nu sunt ale mele. Apel către mine...dar linia s-a închis şi am clacat şi am pierdut şirul logic am optimului Pareto. Poate mâine va mai rezulta ceva din consumul optimal de energie, care să producă eficienţă cu elasticitatea funcţiei de învăţat mai mare decât zero.
Am îngheţat mental de-atâta informaţie. Abia aştept să treacă, să rămână o amintire de facultate...
(Până la următoarea sesiune:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu