joi, 2 octombrie 2008

30 septembrie

...ultima zi de vacanţă. Vara s-a dus ca un parfum uşor ce se pierde in vârtejul particulelor de aer. Privesc din nou orizontul şi caut răspunsuri... E ultimul an de facultate şi asta a fost şi ultima vacanţă...o vacanţă plină de excursii şi întâmplări, care mai haioase, care mai triste...Mi-a plăcut ultima vacanţă de student şi aş vrea să opresc timpul aici, să rămân la vârsta asta, să mă mai bucur de gustul studenţiei. Ultimul an...mai ieri eram în prag de Bac şi acum...mă aşteaptă licenţa, mă aşteaptă o lume a adulţilor în care mi-e greu să intru.

Vreau să mă întorc în timp, să fiu iar în drum spre Bonţida, sau căutând ruinele Kornish-ului prin Mănăstirea. Vreau să mă pierd printre turişti în Sighişoara, în ultima zi de festival. Vreau să mă transform într-o veveriţă şi să alerg cu suratele în parcul din Vatră...

Vacanţa mea s-a terminat cu marea învolburată. Nu credeam că o voi revedea anul ăsta, cu plaja solitară, cu pescăruşii înfometaţi, cu peştii la mal şi cu valurile ei înspumate. Abia vedeai un om pe plajă...Furtuna i-a speriat şi ne-a dus scoici şi o clipă singuri cu marea.

A început şi noul an de facultate. Privesc aceeaşi cameră de cămin şi mă uit spre viitor. Ce mi se pregăteşte, oare? Ce urmează să fac, unde trebuie să ajung?

Timpul trece fără mine...cât aş vrea să îl opresc!

Inside I'm dancing


Am văzut un film emoţionant Inside I'm dancing. Este povestea unor baieţi cu dezabilităţi, unul putându-şi mişca doar două degete, Rory, iar celălalt fiind incapabil de a vorbi coerent, Michael, ambii imobilizaţi în scaune electrice. În momentul în care Rory O'Shea este internat în acelaşi centru cu Michael, el devine interpretul colegului său, fiind singurul care poate înţelege ceea ce spune Michael.
Rory este un aducător de necazuri, mereu în luptă cu sine şi cu ceilalţi, plin de viaţă.
El nu vrea să ducă o viaţă anostă, doar pentru că este imobilizat. Michael nu cunoaşte altă viaţă în afară de cea din centrul pentru persoane cu dezabilităţi. Rory îl 'corupe' şi pe Michael şi amândoi merg în club şi se distrează. Aici Michael o remarcă pe ea.

Cei doi devin prieteni şi reuşesc să obţină aprobarea pentru a locui singuri, în afara centrului.
Îşi caută 'asistent personal' şi după interviuri nenumărate îi propun blondei din club, pe care o întâlnesc pe stradă, să le fie asistentă.

Lucrurile iau o întorsătură tristă atunci când Rory este internat. Filmul merită văzut şi de aceea nu dezvălui finalul.
Povestea lor te emoţionează şi îţi demonstrează că oricât de mari ar fi problemele, viaţa continuă şi lupta continuă. Deşi e o dramă, Inside I'm dancing are o încărcătură de pozitivism şi te face să reflectezi asupra problemelor cotidiene şi le compari cu ale celor cu adevărat în neputiinţă.

Nota: 8/10