marți, 31 martie 2009

Wo bist du?



My heart is full of emptiness and deep inside me is a total mess...

The storm has come,
My sky is grey,
The heart has no more
Words to say...

duminică, 29 martie 2009

Earth Hour



Ieri s-a sărbătorit Ora Pămăntului şi în căminul meu. La 8.30 s-a dat stingerea şi au început reproşurile. Tot auzeam de pe hol nişte pisi care se plăngeau că au "fobie de întuneric" şi nu le pasă de ora pământului nostru- de parcă pământul n-ar fi şi al lor...S-a trişat cu Earth Hour. După vreun sfert de oră, s-au aprins luminile (probabil la insistenţele domnişoarelor cu fobie de întuneric).
Earth Hour trebuia să fie un gest voluntar, un gest de solidaritate faţă de mediul în care trăim. O oră dintr-un an, o oră în care ştii că prin simplul gest de a stinge lumina contribui la binele planetei, e o acţiune care nu cere atât de mult efort din partea ta! Aşa că data viitoare, stinge lumina!... Şi calculatorul... şi veioza!

Şi pentru că tot vorbim de verde...să lăsăm cuvintele şi să ne punem pe treabă! Dacă vrei un oraş mai verde, dacă îţi pasă de locul în care trăieşti şi vrei să schimbi ceva, ia atitudine! Participă la marşul AIESEC Bucureştiul fluieră fault!

miercuri, 25 martie 2009

Handshake

Băieţii dau noroc. Se întâlnesc, îşi dau mâna şi pecetluiesc un fel de afacere doar de ei înţeleasă. Gestul ăsta al lor parcă-i leagă mai mult şi dincolo de el poţi ghici o camaraderie care la fete lipseşte. Ele ce fac atunci când se întâlnesc? Se pupă. Chiar dacă se văd zi de zi la şcoală, sau chiar se întâlnesc de mai multe ori pe zi cu alte ocazii, ce fac? Se pupă. Asta nu-mi inspiră decât o prefăcătorie, o treabă de pisi! Înţeleg să pupi cunoştinţe sau prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult...Însă gestul ăsta repetat faţă de o aceeaşi persoană, de mai multe ori pe zi, şi-a pierdut ceva din semnificaţie, a devenit comun.
Mi-aş fi dorit să avem altfel de salut înrădăcinat în cultura noastră, aşa cum e hongi pentru maori sau namaste, folosit de indieni. În schimb, kowtow al chinezilor mi se pare cam exagerat. Cel mai drăguţ e eskimo kiss. Click-uiţi!

marți, 3 martie 2009

Mărţişor


Suntem în primăvară de 3 zile şi se pare că va fi o vreme foarte capricioasă. Soarele se ascunde după nori şi lasă toată firea într-o atmosferă gri.

Deşi vremea e îmbufnată, marţişoarele de la MŢR ne colorează ziua. Târgul a început pe 25 februarie şi n-am rezistat tentaţiei de a da o fugă până acolo. Pe la ora 13 era încă linişte, dar te strigau din toate părţile mărţişoare tradiţionale şi marţişoare moderne, din ceramică, pânză sau burete, cu floricele sau în forme de animăluţe. A fost o încântare să văd târgul şi mărţişoarele handmade. Pe lângă marţişoare am văzut şi cercei, broşe sau insigne, toate atât de viu-colorate, încât îţi venea să le strângi în braţe, ca un copil care nu se poate despărţi de jucariile sale.

Anul acesta am văzut şi mărţişoare "verzi". S-a organizat un atelier de mărţişor în holul Comerţului din ASE. S-a încercat astfel o responsabilizare faţă de mediu, utilizându-se pentru confecţionarea mărţişoarelor materiale neconvenţionale. Mai multe detalii gasiţi pe reper verde.

Animale bolnave


În ciuda premiului Uniunii Scriitorilor, primit de Nicolae Breban pentru "Animale bolnave", citirea romanului mi-a pus probleme, probleme pe care nu le-am mai avut de la "Ion". Parcurgerea ei a fost lungă şi anostă.

Cartea surprinde, într-o notă realistă, viaţa unui sătuc de munte, Nădrag, unde crimele irită opinia publică. Căutarea răufăcătorului devine pentru scriitor prilej de analiză psihologică a caracterelor personajelor. Întâlneşti de la alienaţi mintal, la poliţişti capabili, de la femei de o moralitate îndoielnică, la profeţi.

Singurul moment de suspans al acţiunii romanului s-a concentrat în urmărirea organizată de poliţie pentru a prinde criminalul. Finalul nu face decât să releveze drumul pe care l-a urmat ancheta în descoperirea acestuia.

Notă? 3 din 10.