Băieţii dau noroc. Se întâlnesc, îşi dau mâna şi pecetluiesc un fel de afacere doar de ei înţeleasă. Gestul ăsta al lor parcă-i leagă mai mult şi dincolo de el poţi ghici o camaraderie care la fete lipseşte. Ele ce fac atunci când se întâlnesc? Se pupă. Chiar dacă se văd zi de zi la şcoală, sau chiar se întâlnesc de mai multe ori pe zi cu alte ocazii, ce fac? Se pupă. Asta nu-mi inspiră decât o prefăcătorie, o treabă de pisi! Înţeleg să pupi cunoştinţe sau prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult...Însă gestul ăsta repetat faţă de o aceeaşi persoană, de mai multe ori pe zi, şi-a pierdut ceva din semnificaţie, a devenit comun.
Mi-aş fi dorit să avem altfel de salut înrădăcinat în cultura noastră, aşa cum e hongi pentru maori sau namaste, folosit de indieni. În schimb, kowtow al chinezilor mi se pare cam exagerat. Cel mai drăguţ e eskimo kiss. Click-uiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu