Despre ASE, iarăşi

Mai e o zi până la următorul examen şi ASE-u ce se gândeşte, să lăsăm copii să doarmă, că prea mult au învăţat!?WTF?Ieri seară, când tot studentu' care se respectă, vorba cuiva, şi care învaţă în sesiune se luptă cu probabilităţi şi alte materii inutile nascocite de mai marii de la ASE, ce să vezi dom'le, nu mai vezi nimic, iarăşi n-am curent! Şi aşa rămâne belvederele în beznă şi la propriu şi la figurat pentru a n-a oară!...de data asta au fost mai prompţi - doar 44 min a durat pauza de lumina ~X( - şi-mi vine să îmi bag picioru'n căminele lor făcute în grabă! Acu' se ridica alt corp şi parcă văd că îl trântesc şi pe ăsta doar aşa ca să aibă studentu' unde să stea fără lumina!
Se poate să nu fie vina lor totuşi, mă gândesc la primaru' sectorului care joacă monopoly şi pariază săracu pe strada mea! Şi gata porţia de lumina pt. studenţi! Totul vine în spirit studenţesc la facultate: regie, lumină,apă, mâncare, bani....

Ochii, mintea si sesiunea

Ochii mei nu mă mai ascultă. Mintea mea fuge de mine. Ochelarii apăsa greu pe fiinţa mea obosită. Cineva mă strigă să-i dau zahăr. Mă ridic, dar parcă nu cu aceleaşi picioare, nu sunt ale mele. Apel către mine...dar linia s-a închis şi am clacat şi am pierdut şirul logic am optimului Pareto. Poate mâine va mai rezulta ceva din consumul optimal de energie, care să producă eficienţă cu elasticitatea funcţiei de învăţat mai mare decât zero.
Am îngheţat mental de-atâta informaţie. Abia aştept să treacă, să rămână o amintire de facultate...
(Până la următoarea sesiune:))

Primăvară

Miroase-a primăvară-n jurul meu
Şi e atât de cald afară!
Îmi râd zambilele mereu,
Dintr-un colţ uitat de iarnă-

Miroase-a primăvară-afară
Şi plouă-n jur cu soare,
Miroase-a verde crud şi eu
Resimt aceeaşi toamnă.

Miroase-a primăvară dulce,
Cu mii de gâze – albine –
Şi prin grădini, prin parcuri moarte,
Răsar dintre ruine
Mormanele de roze albe.

Miroase-a primăvară – a mai –
Dar luna mea-i amară,
Mă vede veşnic dintr-un rai
Neperindat decât de toamnă.

22 martie 2006-2007

Somn

O pauză de mine
O pauză de tine
O pauză de lume
De tot ce nu-mi convine.
O pauză eternă,
Nelinişte, uitare –
O pauză activă,
Creez, redau lumină
Şi culoare...
O pauză mai mare!
O pauză de negru –
Te-afunzi în mandolină.
Constrângeri – fum si pene –
Miros de portocal,
Prin vălurile oţelite de santal
Creez o noapte sumbră de poveste
Şi mă întreb, copilul unde este?

Sunt un matur urât şi gol,
Sunt universul veşted,
Uscat, plin de nămol,
Mocnesc un foc în lut aprins –
Cenuşă,scrum adun în frageda-mi fiinţă
Şi îmi provoc voit o mare suferinţă...

7 martie 2006

Ploaie

Mă-nţeapă fiecare strop de apă,
o ploaie rece, dură, blestemată.
Îşi plânge-n lungi poeme
poveştile-adunate –
şi-acum, cât sunt aici,
eu i le scriu pe toate.
Porneşte şi mai tare!
Se-avântă şi se-ntoarce...
şi se sfârşeşte-apoi
într-o plângere moartă.
Ea însăşi te încearcă,
te prinde, te răstoarnă,
c-apoi să nu rămână
decât un fir de toamnă.

2005

Ego

Sunt undeva în vămile de sus
Un spirit rătăcit
Cu gândul spre apus.

M-am dus în universul fără fus –
Lumina-albastră a ajuns
În vastul nepătruns.

Handicapat spiritual,
Mă bântuie pe vecie
O doză infinită de
Tristă nebunie.

13 mai 2005

Ora 12

În negura uitării
apar sinistre flori,
în ritmul lent şi dureros al ploii.
Negru ud mă-nvăluie
cu mantia-ntristării.
Respir
un aer plin
de goliciunea nopţii,
ce mă-nconjoară-ncet
în portul îngheţat.
Din sute de catarge
aleg doar unul singur,
mai firav, afumat,
ce-o să mă ducă lin,
departe, în neant...

2005

Albastru

Albastru sânge –
Simt în mine
Acorduri nesfârşite
De tonuri cristaline
Şi odele înalte
Puternic orchestrate –
Au dispărut acum
Corăbiile-n noapte.
Şi eu, adânc-adânc,
Tot mai adânc –
Eu mă scufund
În marele albastru surd.
Am sânge-albastru –
Şi în mine
Se-ntrepătrund
Puteri divine.
Mi-au revărsat
În suflet şi în minte
Un mare-albastru
Fără cuvinte...

2005

Bacovia şi plumb

Sărută-mă, noapte,
să dorm somn adânc
de veacuri...
În amorţită dimineaţă
m-aşteaptă grav
al tău înger de fum
să mă adoarmă
în sicriul lui Bacovia de plumb...

sicriul lui Bacovia de plumb...

Cu ceaţă deasă îmi acopăr trup,
să mai alung din vântul crud –
de frigul surd adorm flori
pe sicriu,
învăluite-n mantia de fum –
şi eu respir eternul vis de plumb,
plin de carbon întins
pe buzele de fum.

6 februarie 2005

Noapte

Natura-i umedă
şi-mi pare că e
O linişte atât de mare
de lacrimă,
de grele gânduri
Ploaia cade,
Rânduri-rânduri...
Cad picuri mari,
cad moleculi de apă
într-un neant,
ce maine mă îngroapă.
Mă doare plânsul ei,
Veşnică rece apă –
Şi mă seacă
de nesecată forţă
şi de fapte,
de focul viu, etern,
de sumbre şoapte,
de liniştea amară
şi de gânduri –
Iar ploaia cade,
Rânduri-rânduri...
E frig, târziu
Şi-aproape noapte.

3-12 decembrie 2004

Toamna sufletului meu

Nu reuşesc,
Întreg tabloul meu să zugrăvesc.
E arămiu, aşa ca frunzele de toamnă.
Mormane nesfârşite de file rătăcite
Se duc...
În drum, povestea lor îmi spun.
Cădere lină vine să m-atingă
Cu pana toamnei, veştedă de fum.

O rază moale, leneşă apare
Şi chiar acum pătrunde în uitare:
“Lumina ce-mi reflectă gândurile”-mi spun,
Dar uit că nu sunt eu unica pe drum....

Pe marginea cărării
O frunză-mi răde surd.
E cald îngălbenită
Şi mă îndeamnă
Să mă abat din drum.

Să uiţi, să ierţi, să dăruieşti,
Să înţelegi, să simţi sau să iubeşti...
Cuvinte simple, fără înţeles.
În fond, acelaşi drum noi am ales.

Plouă.E frig şi nu mă mai resimt
Abis de necuprins!
Lumină nu mai văd de marele-ntuneric -
Ah, dar eşti tu.
Te căutam feeric
Şi m-am oprit ca să privesc
O şoaptă...
Acum, doar pentru mine,
E cam neînsemnată.
....................................

E toamnă crudă!
Unde să m-ascund?
Curând, un pheonix voi vedea

zburând.

29 octombrie 2004

Când nu eşti tu...

Nu eşti aici, dar ţi-am simţit prezenţa.
N-aud nimic, dar vocea ta imi sună în ureche
Şi mă împiedică să-mi mai găsesc cuvinte.
Să-ţi spun despre iubirea noastră veche.

Alerg să-ţi înţeleg întreg cuprinsul.
Aştept apoi să văd de nu mi se destramă visul...
Mi-ai rămas în minte o amintire tristă,
După care nu pot plânge, fiindcă...n-am batistă!

Nu vreau să cad din nou în cruda-mi deprimare!
Dar nu am încotro! Opreşte-te, visare!
Să nu mă laşi pradă eternei uri amare,
Să nu ma laşi în labirint, din care n-am scăpare.

Deşi e totul alb în jur şi-i soare,
Pe linia obrazului mi se preling lacrimi amare.
De ce să uit atâtea nopţi curate,
Când eram doar noi doi...
Şi miile de şoapte...

Dar ai greşit, când sufletu-mi uşor ai amăgit.
Şi-acum, când totu-i prefăcut în scrum,
Mi-aş fi dorit să ard, dar să nu-ţi spun
Că te-am iertat, iubite, dar m-a costat prea scump.

Acum nu eşti aici, dar ţi-am simţit prezenţa,
N-aud nimic, dar vocea ta îmi sună-n minte,
Curmând orice-ncercare de visare, o întristare
Mă cuprinde, gândind că mi-ai lăsat doar amăgirea...

14 feb-25 mai 2004

Dor

Mi-e dor s-aud o vorbă bună,
Mi-e dor de-o mângâiere,
Mi-e dor de lună...
Mi-e dor de razele de soare,
Dor şi de păsări călătoare...
Mi-e dor de braţele ce mă cuprind
Şi mă-nfăşoară-n dulce-alint.
Mi-e dor de câinele de-afară,
Mi-e dor de casă, dor de ţară...
Mi-e dor de clipe minunate,
Ce-n mintea-mi au rămas păstrate.
Mi-e dor de cerul plin de stele,
Văzut din podul casei mele.
Mi-e tare dor de nebunie,
Un dor nebun de veşnicie.
Mi-e dor să fiu iar fericită,
Să ştiu că sunt din nou iubită...
Mi-e dor de dulcea-ţi amintire,
Dar cel mai mult mi-e dor
De tine.

11 noiembrie 2003

Nu

Nu ştiu, dar totuşi înţeleg.
Nu văd, însă eu pot să cred.
Nu simt şi totuşi eu iubesc.
Nu pot şi totuşi vieţuiesc.
Nu vreau şi totuşi
Fac să crească
A universului
Poezie neînţeleasă...

19 martie 2003

Doar o să vină...

Am aşteptat atât să se-nfiripe
Un gând, o simpatie, iubire fără margini...
Şi-acum, când totu-ncet se conturează-n fapte
Aş vrea să mă întorc la fel de-ncet în noapte
Să reîncep povestea de iubire,
Dar fără gând şi fără margini...

O, dulce suferinţă! Întoarce-te la mine!
Căci nu îmi vine-a crede că totu-i pentru mine!
Să retrăiesc emoţia ce-mi înfioară vine,
Să simt că totu-n jur nu mai contează,
Să râd, când văd cum lent se contureză
O tainică clipire, o şoaptă de iubire...
Vreau să privesc cum mintea-mi aiurează!
Întoarce-te la mine, emoţie eternă de-mplinire!

20 noiembrie 2002

Toamnă chimică

Din frunze-nţepenite de toamnă îngrozită,
Îţi dăruiesc în prag de brumărel
O pânză palidă şi proaspăt ruginită.

Pe fire-adânci şi veşnic ofilite,
S-au încleştat, zugrăvind cu zel
O toamnă veştejită,
Câteva grame de oxid de fier.

Clorură de sodiu se oglindea strivită
Pe infinita boltă de oţel,
Într-o soluţie de cobalt,
Cu-oxigen şi hidrogen.

S-a dus sulfat de sodiu în hidroxid de fier,
S-a dus pe aripi repezi de foc stins în eter.

29 ianuarie 2002

Răsărit de viaţă

Pe un fir de rouă prins de pânze fine,
Se coboară-n lume raze de lumină.
Tresărind, scânteie, rupte chiar din soare,
Vrăjind a lunii noapte-ncântătoare.

Lumină goală se lasă printre zorii dimineţii,
Pornind cu-alai de flori, dă nou sens vieţii.
O rază stă pitită, de frică să nu ardă
A trandafirilor petală încerată.

Din slăvi adună viaţa lumina dimineţii,
Închisă în palatul ferecat de gânduri,
Ce se afla pe undeva...prin crânguri,
Uitate de-ntunericul nopţii.

O orhidee somnoroasă se-nclină graţioasă,
Salutând cu maiestrie-aleasă
Pe mândrul zeu Ra, care-a orbit tăcerea,
Din somn trezind natura.
.........................................................

S-a luminat de ziuă şi-n sobrul meu mormânt,
Trezind din nou la viaţă un leş bătut de vânt;
Cadavrul mişcator, pentru întâia oară,
Priveşte-acum viaţa ca pe o comoară.

28 ianuarie 2002

Reader

O viaţă-ntregă-a trebuit
Să scriu aceste rânduri,
Despre tot ce am iubit
Şi despre multe gânduri.

Sper să-nţelegi ce vei citi,
Când vei citi cu gândul,
Vei înţelege când vei şti
Că vei trăi tu rândul.

ianuarie 2002

Despre incompetenţa în Românica

Ajungi în cămin după o zi mai mult decât enervantă, cu chef zero de învăţat şi ce crezi? ASE-u te susţine! îţi ia curentul şi rămâi în beznă!Nu tu energie, nu tu nimic!Mergi să remediezi problema şi drept răspuns, ce obţii:"Eu nu mă pricep, să vină celălalt portar că e mai bărbat!".
WTF?Când ai nevoie de lucruri urgent, dc nu există oamenii care să te ajute?
"Cel mai repede mâine dimineaţă se poate rezolva,eu nu sunt electrician, datoria mea e numai să legitimez!"
La un asemenea răspuns şi eu aş deveni misogină.
Nu mai spun că netu nu merge, asta e deja la ordinea zilei!
Şi stai cu trei prelungitoare - unu în altu - întinse până pe hol şi porneşte pc-u şi cu o veioză alături, fă-ţi proiectu dacă mai poţi....:((
De ce se mulţumesc oamenii să facă o treabă de mantuiala?Tot fac aşa multe cămine,dar nici unul care să nu necesite supraveghere continuă!Da e bine, crează şi ei locuri de muncă pentru alţii:|.

Kitty

He looked back to the world and said goodbye. I'll always miss him...the smartest kitten ever.