Handshake

Băieţii dau noroc. Se întâlnesc, îşi dau mâna şi pecetluiesc un fel de afacere doar de ei înţeleasă. Gestul ăsta al lor parcă-i leagă mai mult şi dincolo de el poţi ghici o camaraderie care la fete lipseşte. Ele ce fac atunci când se întâlnesc? Se pupă. Chiar dacă se văd zi de zi la şcoală, sau chiar se întâlnesc de mai multe ori pe zi cu alte ocazii, ce fac? Se pupă. Asta nu-mi inspiră decât o prefăcătorie, o treabă de pisi! Înţeleg să pupi cunoştinţe sau prieteni pe care nu i-ai mai văzut de mult...Însă gestul ăsta repetat faţă de o aceeaşi persoană, de mai multe ori pe zi, şi-a pierdut ceva din semnificaţie, a devenit comun.
Mi-aş fi dorit să avem altfel de salut înrădăcinat în cultura noastră, aşa cum e hongi pentru maori sau namaste, folosit de indieni. În schimb, kowtow al chinezilor mi se pare cam exagerat. Cel mai drăguţ e eskimo kiss. Click-uiţi!

Mărţişor

Suntem în primăvară de 3 zile şi se pare că va fi o vreme foarte capricioasă. Soarele se ascunde după nori şi lasă toată firea într-o atmosferă gri.

Deşi vremea e îmbufnată, marţişoarele de la MŢR ne colorează ziua. Târgul a început pe 25 februarie şi n-am rezistat tentaţiei de a da o fugă până acolo. Pe la ora 13 era încă linişte, dar te strigau din toate părţile mărţişoare tradiţionale şi marţişoare moderne, din ceramică, pânză sau burete, cu floricele sau în forme de animăluţe. A fost o încântare să văd târgul şi mărţişoarele handmade. Pe lângă marţişoare am văzut şi cercei, broşe sau insigne, toate atât de viu-colorate, încât îţi venea să le strângi în braţe, ca un copil care nu se poate despărţi de jucariile sale.

Anul acesta am văzut şi mărţişoare "verzi". S-a organizat un atelier de mărţişor în holul Comerţului din ASE. S-a încercat astfel o responsabilizare faţă de mediu, utilizându-se pentru confecţionarea mărţişoarelor materiale neconvenţionale. Mai multe detalii gasiţi pe reper verde.

Animale bolnave

În ciuda premiului Uniunii Scriitorilor, primit de Nicolae Breban pentru "Animale bolnave", citirea romanului mi-a pus probleme, probleme pe care nu le-am mai avut de la "Ion". Parcurgerea ei a fost lungă şi anostă.

Cartea surprinde, într-o notă realistă, viaţa unui sătuc de munte, Nădrag, unde crimele irită opinia publică. Căutarea răufăcătorului devine pentru scriitor prilej de analiză psihologică a caracterelor personajelor. Întâlneşti de la alienaţi mintal, la poliţişti capabili, de la femei de o moralitate îndoielnică, la profeţi.

Singurul moment de suspans al acţiunii romanului s-a concentrat în urmărirea organizată de poliţie pentru a prinde criminalul. Finalul nu face decât să releveze drumul pe care l-a urmat ancheta în descoperirea acestuia.

Notă? 3 din 10.

30 septembrie

...ultima zi de vacanţă. Vara s-a dus ca un parfum uşor ce se pierde in vârtejul particulelor de aer. Privesc din nou orizontul şi caut răspunsuri... E ultimul an de facultate şi asta a fost şi ultima vacanţă...o vacanţă plină de excursii şi întâmplări, care mai haioase, care mai triste...Mi-a plăcut ultima vacanţă de student şi aş vrea să opresc timpul aici, să rămân la vârsta asta, să mă mai bucur de gustul studenţiei. Ultimul an...mai ieri eram în prag de Bac şi acum...mă aşteaptă licenţa, mă aşteaptă o lume a adulţilor în care mi-e greu să intru.

Vreau să mă întorc în timp, să fiu iar în drum spre Bonţida, sau căutând ruinele Kornish-ului prin Mănăstirea. Vreau să mă pierd printre turişti în Sighişoara, în ultima zi de festival. Vreau să mă transform într-o veveriţă şi să alerg cu suratele în parcul din Vatră...

Vacanţa mea s-a terminat cu marea învolburată. Nu credeam că o voi revedea anul ăsta, cu plaja solitară, cu pescăruşii înfometaţi, cu peştii la mal şi cu valurile ei înspumate. Abia vedeai un om pe plajă...Furtuna i-a speriat şi ne-a dus scoici şi o clipă singuri cu marea.

A început şi noul an de facultate. Privesc aceeaşi cameră de cămin şi mă uit spre viitor. Ce mi se pregăteşte, oare? Ce urmează să fac, unde trebuie să ajung?

Timpul trece fără mine...cât aş vrea să îl opresc!

Inside I'm dancing

Am văzut un film emoţionant Inside I'm dancing. Este povestea unor baieţi cu dezabilităţi, unul putându-şi mişca doar două degete, Rory, iar celălalt fiind incapabil de a vorbi coerent, Michael, ambii imobilizaţi în scaune electrice. În momentul în care Rory O'Shea este internat în acelaşi centru cu Michael, el devine interpretul colegului său, fiind singurul care poate înţelege ceea ce spune Michael.
Rory este un aducător de necazuri, mereu în luptă cu sine şi cu ceilalţi, plin de viaţă.
El nu vrea să ducă o viaţă anostă, doar pentru că este imobilizat. Michael nu cunoaşte altă viaţă în afară de cea din centrul pentru persoane cu dezabilităţi. Rory îl 'corupe' şi pe Michael şi amândoi merg în club şi se distrează. Aici Michael o remarcă pe ea.

Cei doi devin prieteni şi reuşesc să obţină aprobarea pentru a locui singuri, în afara centrului.
Îşi caută 'asistent personal' şi după interviuri nenumărate îi propun blondei din club, pe care o întâlnesc pe stradă, să le fie asistentă.

Lucrurile iau o întorsătură tristă atunci când Rory este internat. Filmul merită văzut şi de aceea nu dezvălui finalul.
Povestea lor te emoţionează şi îţi demonstrează că oricât de mari ar fi problemele, viaţa continuă şi lupta continuă. Deşi e o dramă, Inside I'm dancing are o încărcătură de pozitivism şi te face să reflectezi asupra problemelor cotidiene şi le compari cu ale celor cu adevărat în neputiinţă.

Nota: 8/10

More Cas Haley

Gata....stresiune free :D. I feel so good. I can relax now. Here is some relaxing music...