În drum spre Bucureşti am terminat o carte, Eu şi Dali a lui Stan Lauryssens. Biografia acestui autor prezintă experienţa sa ca dealer de artă pentru lucrările lui Dali. Dintr-un simplu găuritor de caşcaval, eul cărţii, Stan, se iniţiază în "arta falsificării" inventând interviuri cu celebrităţi pentru revista Panorama, urmând să devină expert în a stoarce banii unor bogătaşi pentru false opere ale lui Dali.
Mărturisesc că nu ştiam destule lucruri despre Dali când am început să citesc biografia. Văzusem câteva tablouri şi atât. Ce-mi rezerva această lectură? Aveam să aflu curând...
Într-o lume a escrocheriei, Stan se apropie de ceea ce se presupune a fi în spatele marelui pictor catalan-un grup de tineri care falsifică lucrările lui, chiar sub îndrumarea maestrului. În amintirea literară a lui Stan, Dali apare ca un falsificator pervers, un grandoman şi un "Avida Dollars".
Nu pot spune că m-a mirat "aura" în care a fost prezentat Dali. Observându-i arta, admit că inspiraţia unui geniu poate surveni în diverse moduri, iar omul Dali poate fi altfel, depărtat de legile normalului-un normal stabilit de altfel de majoritate, care de cele mai multe ori se prezintă aşa cum ar dori să fie şi nu este în esenţă.
Problematica falsurilor încurajate de Dali...discutabilă. Ce frapează la biografia lui Stan Lauryssens este simplitatea cu care se prezintă presupusa faţetă întunecată a geniului, ce capătă o oarecare credibilitatea în măsura în care admiţi excentricitatea omului Dali. Să nu uităm totuşi ca Eu şi Dali este o "poveste suprarealistă", aşa cum o numeşte autorul, iar scopul ei este de a se vinde. Nu întâmplătoare e asocierea din titlu...Se ştie că Dali vinde!
Nota: 7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu